Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

ezistenŃă la tentaŃia totalitară a orgiacului supersimetric şi toate pornind şi sfârşind în
Akasia de la nichitismul că „toate lumile există ca să fie existate“.
* Nu te mai chinui tu, bursier la Universitatea Purdue din Indiana, cu Thomas
Pynchon, în nădejdea că ai să-l înŃelegi mai uşor pe Mircea Cărtărescu. Matelotul are
acea lentoare seacă de expert NASA de care numai beŃivii Poe, Faulkner şi
Hemingway au ştiut să se desprindă, nu şi facilul din lanul de secară Salinger.
Găseşti în Româneşte excelenta proză a cotidianului ca resursă vizionarului la
Max Blecher. Iar pentru mizeria proletară a începuturilor din sinistra Silistra, a se
reciti şi răsciti minunata farsă Ana RoşculeŃ a postmodernului Marin Preda.
Nu uita că Proiectul Orbitor este o carte excitantă, utilă, care explorează
direcŃia genială, Eminesciană, a Literaturii Române, este un Sărman Dionis
reproiectat gigantic, roman drum fără pulbere, ca o Cronică de familie de mic
nomenclaturist, tocmai derizoriul kafkian al subiectului cerând neobişnuita, fantastica
abordare epopeică, greu de înŃeles altfel decât frunzărind randomizat, de comoda şi
leneşa GeneraŃie Pupici.
* Nu au mai lăsat supravieŃuitori. Ca Singur Cititor Omniscient şi Unic Amic
Literar al lui Mircea, capabil a-i sublinia derapajele postromâniste, care-l abat de la
Nobelul nostru, constat cu mâhnire şi mă cam mir că Autoelita în sens restrâns, adică
experŃii Humanitasului, Filologia lui Nichi, profesioniştii, 22-ul, observatorii culturali,
dilematicii, ICR-ul, nu s-a mirat Ea de bizareria că cel mai bine vândut scriitor român
închină o epopee dumiririi micului nomenclaturist Costel Goangă, nobil bănăŃean
martor al deportării „titoiştilor“ şi totuşi participant la colectivizarea, forŃată de
securişti, a agriculturii şi la noua revoluŃie agrară a foametei, dumirire-nedumerire
cum că trebuie să-şi arză el ritualic tocmai carnetul de partid, Ceauşescu
elicopterizându-se, intuind că urmează a se primi neapărat altul, cam albastru, de la
Iliescu şi Brucan, urmând a se vedea în funcŃie de criza economică mondială criptocomunismul
de sub social-democraŃie, respectiv fesenismul sadea de sub populismul
liberalisit.
Ceea ce ne spune atât manifestul Imposibila lustraŃie din 8 ianuarie 2003 cât şi
Proiectul Orbitor din 11 iulie 2007 este trista poveste a urmărilor bolşevismului în
România: epocile de totalitarism, cum bine a interpretat Monica Lovinescu, Dej şi
Cea, au fost atât de dure încât, spre deosebire de sistemele doar autoritare de prin
prejur, nu au lăsat supravieŃuitori.
* În definitiv, scriitorul Mircea Cărtărescu este un clasic, oricât de romantic s-
ar face că este autorul scoŃând capul de prin texte ca personaj pozitiv. Nimic nu se
cunoaşte mai enervant în literatura noastră nefuncŃională decât să-i constaŃi acestui
alergător de cursă lungă puterea de muncă (ciolanele de romancier de care vorbea
precursorul său Marin Preda), capacitatea de a respecta un orar, punctualitatea
satisfacerii unor termene de predare, finisarea textelor până la ultima virgulă,
abŃinerea de la a publica moloz sau mozol, capacitatea de relaŃionare, arta dramatică a
lansărilor, tehnologia interviului, căutarea cuvântului potrivit, respectarea regulilor de
generare a textului postmodernist, adesea dogmatică până la încremenirea în proiect.
* Mamele sau pur şi simplu ŃâŃe. Nu numai în ce priveşte RezistenŃa la
bolşevism şi culmea ei, RevoluŃia pe care o adoarme-n futelniŃa ceceului servind-o
futeşului Iliescu fie şi în ordinea de pe listă, este Mircişor nedocumentat, ci şi-n
erotismul sexual, negândind că silicoanele nu se transmit ereditar:
296