Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

9. Editura dlui Liiceanu trebuie să stimuleze, la schimb, cât mai multe traduceri,
promovându-şi totodată scriitorul nobelizabil şi peste hotare, chiar dacă aşa cum scria
la ziar eminentul critic Buduca, gestiunea internaŃională a carierei Fluturelui
postmodernismului românesc ar fi fost încredinŃată unor edituri mai mondiale cum ar
fi Suhrkampul. Totodată instituŃiei Humanitasului îi revine sarcina de la popor să aibă
grijă de aprovizionarea cu cărŃi cărtăresciene a Diasporei şi să-şi aducă aportul la
formarea a cât mai mult public cultivat prin manuale şcolare de calitate, pentru ca
scriitorii pe care îi promovează să nu mai fie constrânşi a scrie mai accesibil,
adresându-se mai nou şi publicului fesenist sau manelar.
10. Iar invidioşii, negatorii, necitiŃii, neiubiŃii, pârliŃii, perdanŃii şi detractorii,
care uită în analizele lor SWOT şi PESTE că TO nici n-ar fi trebuit să apară într-o
literatură nefuncŃională ca a noastră şi că Mircea Cărtărescu ne-o ajută cum emigranŃii
economia cu ce valută mai trimit ei acasă, chit că de la firile pizmaşe nu e de aşteptat
să îndeplinească vreo sarcină naŃională de li s-ar trasa, ar avea folos mare din
următorul exerciŃiu mintal: să reflecteze la cât s-ar decolora viaŃa noastră literară dacă
acest mare autor ar dispărea în ceŃurile americane, ca talentatul Petru Popescu şi am
rămâne doar cu ce scrie sau nu scrie uzurpatorul Lăturiş, de care nici măcar Coca
Dospinoiu nu s-ar îndrăgosti!
* 11. Românilor americani, dlui Vladimir Tismăneanu personal, ca de la fiu de
nomenclaturist la fiu de nomenclaturist, trecători prin acelaşi paradis de la Belaggio,
pe malul lacului Como, îi revine sarcina de bun Român ca să se preocupe o Ńâră mai
mult de promovarea românului Mircea Cărtărescu în State, căci posibilităŃi privind
AcŃiunea Perpendiculară există duium, deoarece universităŃile americane, epitomizate
de observatorul cultural Christian Moraru, opun directorului naŃionalist, ortodoxist,
paseist şi încremenit în proiectul conservator-reactiv interbelic al ICR, Horia-Roman
Patapievici, pe directorul virtualului ICA, pe Fluturele postmodernismului nostru,
pentru că se plasează programatic cu pixelii euroatlantici de partea unui
transculturalism cosmopolit, „deschis, pluralist, realmente multicultural, cultivator al
diferenŃei, al stilurilor, gusturilor şi referinŃelor prin care membrii diferitelor culturi,
spaŃii şi etnii pot găsi un limbaj comun, supraidiomatic şi totuşi diferenŃiator“.
Ceea ce aşa şi va fi, vor înflori 1000 de crini şi se vor clădi 1000 de campusuri
în conurbaŃia Giurgiu-Russe, de altfel impusă de ambasadorii noştri UNESCO drept
capitală culturală permanentă a UE, unde-n mireasma orientală de levănŃică va prima
spiritul postmodern, dialogic, de fapt heteroglossic, metahermeneutic, polilogic,
bricoleur, boustrophedon, consenzual, eclectic, heteroclit, democratic (în sens
cultural), antielitist, pluralist-liberal, încrezător în noile sinteze socioculturale, în
rostirea ritmată a Daseinului şi în formele de comunicaŃie (şi comunitate) care se nasc
din metisajul cultural actual, din reorganizarea şi diversificarea radicală a structurilor
paracanonice, din revizionismul generalizat în istorie şi în filozofie ca ontologie slabă,
în erotism, radiestezie şi ştiinŃă, din noua rezistenŃă la câinii comunitari şi la clişeele
bi, etnico-rasiale sau (hetero)sexiste, – deziderate intangibile dacă cleptocraŃia,
născută ca fiinŃă cu metamorfoză, nu-şi accelerează evoluŃia spre o burghezie de
merit care va înŃelege să-şi aducă obolul la Misia Culturală şi Civilizatorie în
LevănŃel şi în MegaRăsărit.
* Contextul spaŃio-temporal pentru acest prim Nobel spre care converge
AcŃiunea Perpendiculară, înnobilând literatura unui Neam care are de recuperat
decalajul faŃă de fraŃii mai mari de gintă latină, pare a delimita autoreflexiv mai multe
epoci creatoare Româneşti de interes istoric: Epoca Eminescu, al cărei rezultat a fost
569