Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

* Banii se iau nu de la Ńărăniştii lui Coposu, ci de unde sunt. Scriitorul şade cu
mama lui antiEminesciană conversându-se despre drama trăită de toŃi activiştii,
torŃionarii, turnătorii şi pupincuriştii Lagărului păcii şi socialismului: „Vorbim despre
tata, despre cât de dezamăgit e el, el care crezuse... Despre ce s-a ales din visul naiv al
tinereŃii lui, despre ce-au făcut din el.“
E aici o întorsătură de argument pentru care trebuie să votăm: o înghiŃim sau
nu? Dacă admitem axioma c-au existat bolşevici care au crezut 30-40 de ani în
marxism, şi nici măcar n-au văzut în el doar un mod de a o duce mai bine decât
pulimea, insistându-se ficŃional pe mizeria necreditabilă în care s-ar fi trăit lângă
Dinamo, cu Volgă de gazetar agricol la scară, atunci tot ce cuprinde infernal
Memorialul Durerii e o neglijabilă moraliceşte jertfă de oameni care nu numai că
merita să fi fost încercată de cei ce CREDEAU în marxism, dar crima trebuie reiterată
ori de câte ori împrejurările vor permite unui partid unic senzaŃia de impunitate!
Evenimentul editorial al Anului Eliade 2007, când la 11 martie am aniversat
suta de ani de la suspendarea ziarului Basarabia de către ohrana Ńaristă după ce a
publicat imnul lui Andrei Mureşanu Deşteaptă-te, române! – ar fi atunci că Autoelita
se re-stalinizează, re-scrie Kak zakalialasi stal sau dracu ştie ce.
Cum să nu-şi adauge la atâta omenie marxistă Fluturele amiral al
postromânismului publicul fesenist, măritându-l cu cel cultivat, consolidând baza de
sprijin a Autoelitei expirate, care nu se mai poate baza pe rezistenŃa în stradă ci doar
pe scrisori deschise de efect cel mult autopublicitar!
Şi cum să nu nădăjduiască a lărgi acest public la maximum, rupând bucăŃi mari
din unitatea de monolit a blocului manelar?
Căci toŃi am fost comunişti, toŃi am fost turnători, toate femeile e curve.
* TentaŃia totalitară nu piere. O performanŃă demolatoare excepŃională a
Proiectului Orbitor, dincolo de nimicirea mitului istoriei miracol a Neamului
Românesc (prin consumarea de către Cititor a „rădăcinilor“ bulgaro-iudeoleşeşti şi
rejecŃia celor Române ca fiind dezonorante sau măcar neobligatorii) este răspunsul
definitiv la întrebarea despre cum era mai bine: să rezişti prin cultură ca literatura
noastră filolo, sau să te opui prin huliganism ca puŃinul nostru samizdat.
Lunedism-desantismul zice că a „rezistat“ prin cultură, elaborând şi publicând
cu voie de la DirecŃia a VII-a Literatură o grămadă de texte filolo, orbitoare pentru
popor, complet ilizibile prin termopanul mânjit cu funingine textualistă, nu numai
inofensive, ci şi îngăduind securiştilor de externe să prezinte RSR ca pe un paradis
Intelectual unde se traduce Platon, se scriu Epistolare-n CarpaŃi, fiind corespondenŃa
sigur inviolabilă, şi se fac experimente literare postmoderne şi experimentaliste
sincrone cu cele ale civilizaŃiei euroatlantice postistorice!
Să zică şi s-o şi creadă!
Nu este nevoie de tehnicile de investigaŃie, fine ca aparatura de laborator
americană, prin care Matei Călinescu demască într-un celebru supliment 22
legionarismul inconştientului eliadesc, ducând până la ultimele consecinŃe denunŃul
cetăŃeanului olandez Culianu că Un om mare ar fi Căpitanul, după cum un Eminescu
bătrân ar fi ajuns un Corneliu Zelea-Codreanu.
Este suficient să închizi ochii orbiŃi de Proiectul Orbitor şi să gândeşti boiereşte
cu mintea ta, blocând influenŃele mediatice şi radiestezice, cum mă sfătuiesc pe Mess
prietenii mei parizieni, tot mai chinuiŃi de obsesia paranormalului în atâta normalitate
postistorică.
De la un cap la altul al textului, nu există decât cultul personalităŃii celui mai
bine vândut scriitor român, Mircea Cărtărescu. Afli totul despre cum s-a născut el,
351