Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

n-are nici un sens să încerce a-l bate în poezie, investigaŃia Visul chimeric dând chix
cu demontarea mecanismului geniului natural iar maculatorul Levantul nereuşind
nicăieri o vitriolare parodică măcar de nivelul inspirat atins cândva în Poema
chiuvetei, de unde şi logica renunŃare la poezie, Lepidoptera postromânismului
mizând exclusiv pe proză, unde Eminescu a trasat, ca şi în dramaturgie pentru Vlad
Zografi, direcŃii de explorare fertile pentru alŃi scriitori şi istorici promovaŃi de
Humanitas.
Când Neamul Românesc a plasat în 2006, scuipându-şi elitele cosmopolite,
printre cei zece Mari Români aproape numai unionişti, la Eminescu s-a propus de
către TVR un scenariu cretin despre cum l-a internat securistul Maiorescu la azilul
psihiatric, nemaiexistând la noi, ca la alŃii pentru PoeŃii NaŃionali, vreo catedră
Eminescu să protesteze vehement la atâta incultură logică, bibliografică şi biografică
academică.
Dar nici Autoelita n-au beşlit o interjecŃie măcar, deoarece pe de o parte era
bine din punct de vedere al Stăpânului celui Nou a nu se implementa Luminarea
Poporului, difuzându-se numai confuzia, iar pe de altă parte, era excelent că se
proceda, ca şi cu Cortegiul Istoric Regal batjocorit în mediocrul O2, la o demitizare a
Epocii Regelui Carol I, dovedind-o capabilă de cele mai grave încălcări ale drepturilor
omului, perfect compatibile cu cele din Epocile Dej şi Cea!!!
Cu amendamentul că pe Mircişor când l-a luat Securitatea la psihiatrie în O3 de
l-a recuperat colonelul Ion Stănilă, ăia l-au făcut mai martir decât Maiorescu şi
junimiştii pe Eminescu, fiindcă au reŃinut şi Manuscrisul!
Pentru Ultimul mare prozator postmodern euroatlantic şi Cel mai bine vândut
scriitor român, întrupaŃi ca nişte gemeni în Mircea însuşi, trebuie că a fost extrem de
instructivă însă intervenŃia-n emisiune a unuia dintre Eminescologii angajaŃi ai
televiziunii de stat şi invitaŃi pe scaun, care cu privirea veselă de persoană care a văzut
multe, ca cicliştii, a băgat de seamă că tocmai de la decăzutul ăsta de Eminescu ni se
trage nouă în Literatura Română năravul ca scriitorii să nu ducă şi ei o viaŃă mai
sportivă, în particular să evite să mai fie unii cam alcoolici!
Aici cred eu că a avut Mircea cel Bătrân şi Postmodern confirmarea că se poate
învăŃa ceva ca model de succes şi din popularitatea vieŃii lui Eminescu.
Aşa se explică de ce, pui de mic nomenclaturist, practic locuind în Zona Zoster
lângă Dinamo, adică între Palatul Primăverii şi Palatul Regal accesibile lejer cu pasul,
el se dă în Testul Orbitor şi în interviuri drept cel mai sărac şi cu dinŃii cariaŃi, care nu
i-a dat Humanitasul sau patronii de pe la Jurnalul NaŃional sau Evenimentul zilei nici
un câştig, ca şi agenŃii literari din străinătate sau Filologia, iar în O3, Ńi se face greaŃă
la efortul de a manipula apocaliptic că viaŃa digestivă din familia unui gazetar al Noii
RevoluŃii Agrare, cu deplasări, ar fi fost din punct de vedere culinar la fel de frugală
cu a Românilor oneşti.
* Odată cu cedarea teritoriilor din Răsărit, s-a terminat cu libertatea de mişcare,
cu răgazul dat Neamului Românesc să-şi rezolve arieratele refacerii infrastructurii
geografice, să acumuleze acea masă critică de la care se dezlănŃuie ca în interbelic,
parcă de la sine, explozia spirituală a împlinirii Misiei Culturale.
Dincolo de tragicul mut reper 2 iunie 1997, când la urma urmei Statul Român
era atât de fragil că nu-şi putea proteja cetăŃenii nici măcar de muşcătura
maidanezilor, reînnodarea firului istoric de acolo de unde a fost decupat de alianŃa
Stalin – Hitler, la 26 iunie 1940, nu a mai fost cu putinŃă.
Deşi, cine ştie, fraŃii ucraineni, negociind de la popor la popor, peste capul
politicienilor, poate că s-ar fi dumirit că industrializata şi militarizata Transnistrie
376