Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

comod. Ce? PuŃină publicitate. Inclusiv din înjurăturile ce primeşte când fluieră civic
şi aleargă în chiloŃi negri.
* Gloria levantină de a chibiŃa. Aia e! Alde Iliescu, Brucan, Bârlădeanu şi
ceilalŃi tarabostes cunoşteau perfect cât de bine era acoperită Ńara de reŃeaua
informativă a SecurităŃii, aşa că nu s-ar fi expus acuzaŃiei de complot. În acŃiuni civice
autopublicitare, relativ da! Iliescu a fost însă prudent şi aici, ca bun cunoscător al
psihologiei Intelectualului, mizând pe faptul că intelighenŃia n-avea să prezinte la
ospăŃul moştenitorilor ceauşismului pretenŃii la vreo părticică din putere! Oase, da.
Şi într-adevăr, când se punea problema echilibrării sistemului monopartid ce
devenea Frontul, Intelectualii, în loc să-şi împartă uzinele între ei şi să le viziteze spre
a le lumina dimpreună cu clerul nostru ortodox, ei şi-au exprimat opŃiunea pentru
pălăvrăgeală, pentru neutralitatea politică, pentru gloria de a chibiŃa!
În loc să umfle cu substanŃa lor cenuşie alb opalescentă, din creiere şi eventual
din testiculele gânditoare agresiv, formele fără fond şi întrolocate ale partidelor liberal
şi Ńărănist, ei au înfiinŃat Grupul pentru Dialog Social şi alte comitete şi comiŃii, ba
chiar alte partide, eventual personale, de buzunar, quasibecaliste!
Mai rău încă, din solidaritate intelectuală cu oamenii de radio şi televiziune,
Autoelita nu a pus niciodată în discuŃie serioasă chestiunea omorului din culpă, crima
apelării în însângeratul Decembrie 1989 la tineretul idealist să se expună confuziilor,
să apere cu pieptul lui gol Armata (!) de gloanŃele teroriste, pentru a alimenta
Cimitirul Eroilor RevoluŃiei, cel mai important monument istoric bucureştean, care nu
cuprinde nici jumătate din împuşcaŃii Capitalei RevoluŃionare!
Ea n-a completat şi continuat cartea lui Tatulici cu transcriptul mesajelor de la
TV şi Radio în zilele atragerii în stradă a idealiştilor pentru ca łara să nu mai poată
conta pe ei o mie de ani!
Atitudinarii puteau exercita consecvent şi perpetuu reiterat toate presiunile să se
dezlege enigma teroristă altfel decât s-a procedat cu încremenire în proiect, adică să se
pornească reflecŃia şi interogaŃia pornind logic de la microfon, de la sursa debandadei,
nu de la balta de sânge din strada îngheŃată.
* Caricaturizarea revoluŃionarilor puşi pe ospăŃ nu se justifică.
Din principiu, nu faci glume cu torŃionarii şi criminalii, când ai îngropat după
elicopterizare de zece ori mai multe victime decât la Rebeliunea din Delirul!
Altminteri, Iliescu şi CFSN-ul au fost plini de curaj, chiar cu Ceauşescu prins!
ApariŃia lui Iliescu a uşurat inimile tuturor de teama, totdeauna justificată la noi
şi în Polonia, că ne vor ocupa ruşii. De pildă, în scopul de „a întregi“ R.S.S.
Moldovenească, operaŃie care atunci ni se părea absurdă, dar care după modelul
iugoslav şi cu elitiştii noştri mankurtizaŃi şi miştocar-demitizatori, descoperim azi –
când 1 Decembrie este atacată ca zi naŃională, spre a masca răspunderile politice şi
Intelectuale pentru nerecuperarea Basarabiei – că era perfect fezabilă!
În timp ce Intelectualii „rezistau“ în continuare prin cultură, adică departe de
Clasa Muncitoare, riscul ca unele formaŃiuni fidele Ceauşeştilor să reacŃioneze era
real. Ba chiar e de crezut că, în baza scenariului cu Gărzi Patriotice pentru conjectura
unei invazii ca în Cehoslovacia lui 1968, cum a interpretat Radu cel Frumos
RevoluŃia, au reacŃionat demonstrativ, înainte de a se înŃelege cu Stăpânul cel relativ
Nou. Iliescu a fost catastrofal abia ulterior, când şi-a propus, ca orice bolşevic, ca Ńel
suprem ocrotirea nomenclaturii. În momentul 22 decembrie, era o persoană
necontestată de nimeni.
Şi-a ratat destinul abia mai târziu, ca un răŃoi!
457