Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

La prima vedere oftalmologic corectă, ceea ce generează în proporŃii de masă
Mircea Cărtărescu prin 3O este un Kitsch orbitor, care ar trebui să stârnească în
publicul cultivat, postEminescian şi oarecum postromânesc, tropisme contradictorii,
judecăŃi de acceptare dar şi sentimente practice de rejecŃie, rămânând pentru exegeŃi şi
promoteri un miracol intelectualist modalitatea în care acest inclasificabil autor
conservă Totul, adică fidelitatea cititorilor săi, inclusiv a celor mai împătimite
cititoare, preocupate nu numai de acŃiune ci şi de a ghici în giganticul său Text, pe
alocuri autoreflexiv şi enigmatic ca o sferă argintată lăuntric cu mult azotat de argint.
Presupunem că geniul, cel mult simulant într-un postmodernism care persecută
conceptele romantice, al candidatului român la Premiul Nobel cel mai bine plasat,
compensează daunele produse ochiului nostru pineal/spiritual, de kitschul orbitor, prin
anumite procedee oarecum naturiste, de încercat şi modest ostaş al luminii, a căror
relevare trebuie ferecată ca arhivele, pentru un secol, căci ar dăuna farmecului
recitirilor, aşa că preferăm o oftalmologie hiperbolică deplin deschisă spaŃio-temporal
în 11 dimensiuni, spre semne şi înŃelesuri, spre certitudinile soteriologice din oglinzile
paralele între care se produce zborul tatotant, ca de fluture somnoros, al semiozei.
* Practic, Nobelul cărtărescian este o certitudine iminentă ca un cutremur
spiritual.
Nivelul de publicitate externă la care a ajuns prietenul meu Mircea Cărtărescu
pe drumul spre înnobelare este penultimul. CărŃile sale pot fi deja prezentate pe întreg
mapamondul ca fiind ale unui posibil laureat Nobel.
La adresa:
http://www.ojosdepapel.com/Index.aspx?blog=429&r=1
de ziua Clasei Muncitoare, martes 01 de mayo de 2007, aflăm deja că partea esenŃială
a strategiei de brand, asocierea numelui cu Nobelul este atinsă.
Şi nici măcar nu este vorba de indescifrabilul Orbitor, ci de pluri-ecranizabilul
opus De ce iubim femeile: „El escritor rumano Mircea Cartarescu probablemente sea
el primer premio Nobel de su idioma. Pero mientras disfrutemos de este espléndido
libro, Por qué nos gustan las mujeres...“
Până chiar în Suedia, unde la ICR îl aflăm pe neobositul Dan Shafran, regatul
nordic în care de 10 decembrie, adică în preziua aniversării naşterii lui Aleksandr
Isaevici SoljeniŃîn, se decernează Nobelul, iată că la adresa:
http://www.svd.se/kulturnoje/nyheter/artikel_224431.svd
sub seducătorul portret al Românului aflat în scurt turneu de promovare găsim vineri
4 mai 2007 legenda:
Mircea Cartarescu är dyrkad i litterära kretsar världen över, och nämns inte
sällan i Nobelprissammanhang.
* Viitorul RO se va lumina orbitor ca de un meteorit exterminator de îndată
ce Biblioteca NaŃională va funcŃiona la standarde occidentale, asigurând prin filialele
sale judeŃene şi municipale, ca şi prin bibliotecile parohiale sau cele datorate
Filantropului Mizericordios emanat de burghezia de merit, tuturor elevilor,
Adolescentului Miop ca şi Liceanului Neascultător, ba chiar Profesorului Ştiecarte,
egalitatea de şanse, care este scopul democraŃiei. Atunci, din nimic, generaŃie Labiş
spontanee, va răsări un nou Tineret Idealist, democrat-paşoptist, ca acela al RevoluŃiei
Futute şi al Golaniei pururea Fecioară, în mâinile sfinte ale căruia România ori îşi va
da duhul, ori îşi va îndeplini Misia Culturală de a reconstitui, a recupera şi a răzbi
întru a se sincroniza Dacă Va Avea La Ce.
584