Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

* Cred că în genere O3 este o carte cumpărată de la Diverta sub teroarea
discursului promoŃional, frunzărită, neghicită şi uitată în raft pe principiul infantil
„păst'ăm puntru mai tâ'ziu!“, cu marele avantaj că o marfă proiectată postmodern
pentru lecturi de tip randomizat nici măcar nu poate fi criticată, fiindcă interlocutorul
e ca liceanul căruia îi vorbeşti de nadir sau de Cotul Donului, nu ştie la ce te referi.
N-am găsit în nici o promoŃie sau recenzie, nu mai vorbesc de abordări cât de
cât exegetice, şi pe nici un forum, după cum n-am auzit vreun cunoscut să exprime,
vreo reacŃie la şocul că în O3 de o parte e gloata, antibolşevică prin programul
revoluŃionar că să fie şi la noi bine, ca la toŃi galiŃienii perestroikişti, iar de cealaltă
Costel Goangă, activistul de omenie pretin cu securistul de omenie, gazetar agricol cu
ochi de fecioară, chipurile compătimind cu poporul, îndurând cu portbagajul agricol
plin, aceleaşi lipsuri, disident care şi-a ars carnetul PCR la RevoluŃie presimŃind că va
primi unul nou de la FSN şi că se vor împlini profeŃiile banglavite că va veni un
Căpitan să scoaŃă Ńara din nevoi.
* De ce copilăria moldoveanului Ion Creangă, cel propus a fi izgonit din
manualele şcolare pentru că nu i se înŃelege, chipurile, lexicul sau universul rural, de
către plozii supermarketului şi ai cleptocraŃiei, poate fi acceptată ca fiind a copilului
universal, iar cea din O2 a lui Mircişor nu?
Pentru că erudiŃia sătească şi bunul-simŃ Ńărănesc i-au permis humuleşteanului
să se oprească la amănuntul semnificativ, ca şi clasicul Marin Preda, pe când
hiperrealismul cărtărescian reŃine toate banalităŃile şocante, dar puerile.
Dar ce este foarte rău este bănuiala permanentă a cititorului că e tras pe sfoară
din motive de self-advertising, de creare a unui portret de piaŃă invariabil.
Datele copilăriei sunt ale unui pui de nomenclaturist din cinul al treilea, care stă
în blocul Banalitatea Răului, printre vecini liniştiŃi, înŃesat de securişti şi de fotbalişti
de la Dinamo, ba chiar şi de scriitori, putându-se plimba meditativ pe paradisiaca şi
invidiata Alee a Circului când vrea muşchii lui să se uite la carnivorele captive.
Mizeria imaginată o fi acceptând-o Suelin, fiica pilotului criminal erou Charlie
Klosowsky, sau cititorii născuŃi odată cu Orbitorul, pentru ceilalŃi fiind de neconceput
ca un gazetar al revoluŃiei agrare, ca Costel Goangă, să nu-şi fi putut el aranja pe la
IAS-uri şi CAP-uri portbagajul plin pentru frigiderul plin pentru maŃul familiei plin!
* PărŃile genezice şi exotice ale TO par traduse din autori străini, pagini întregi
de maeştri ai realismului magic, uneori rumegate prin prozatorii de pe Arca lui Noe, şi
are poftă cine le consumă, iar unele aspecte vor fi criticate abia când vom fi europeni
deplin. Atunci vor apărea cititoare protectoare ale animalelor care vor spumega de
indignare nu doar antipedofilă, ca nişte Furii, informate că la Tântava, macondianul
sat cu o comunitate care se droghează cu seminŃe de mac (scenă care ne aminteşte
nouă elevilor de paradisurile artificiale ale lui Ch. Baudelaire şi ale lui... Mircea
Eliade, dacă e să te iei după presa noastră megaintelectuală), paparudele erau date
Ńiganului ursar (bear trainer) să le violeze, ba chiar şi ursului!
Or, e o neînŃelegere: nu de chinuirea sau macularea ursului e vorba, ci de
intenŃia bucureşteanului de a mânji cu chinoroz un frumos obicei poporan.
* Tehnic, problema carierei literare este a investi în publicitate ca-n pamperşi, a
lua banii de la proşti, cu ajutorul promoterilor – care te alertează să nu scapi această
carte, ca şi cum, epuizându-se, editura n-ar slobozi alt tiraj! – şi sub bâta filologilor
specializaŃi în a le pune preventiv pumnul în gură cârcotaşilor, nu analizând ideologic
dacă este Corect Româneşte mesagiul, ci aprofundând doar „unele“ aspecte, pe bază
242