Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

turn Eiffel la sovietica lor măreŃie. Pare că un geoarhitect peisagist american, ce va fi
lucrat şi Marile Lacuri şi Marele Canion, a fost acel Demiurgos care a potrivit Y-ul
feminist al apelor, eternele zăpezi ale Alpilor origamici şi gluga trandafirie adăpostind
însuşi kitschul postmodern, lindicul, în toată dulceaŃa veninului său scump, potenŃat
până şi prin practicile de bun gust ale gastronomiei moleculare.
* Cu o asemenea curbă descendent progresistă am avut un bun comerŃ
Intelectual ambiguu eu însumi, într-un vis erotic cu Enrico Bellagio, un desăvârşit
actor care mă inspira abundent de când am descoperit delicioasa proză din Travesti.
Dar nu era el, ci Plinio il Giovane, pe urmele lui Mircea şi ale amicului
Volodea, ca Mendebilul pe o pasarelă pentru fluturi survolând Lago di Como, spre a
gusta din Hrana Zeilor sub Zodia Fluturelui, după ce-am pus ritualic botul în fântânile
arteziene de la Bellagio din Piazza Mazzini lângă românca amirosind a japoneză caldă
de paninotecă.
Făcusem plinul la Milano, aveam din ce condiŃiona aerul, când, jucându-mă cu
zoomul de la Nikon, l-am reperat pe Plinio il Giovane, care mă putea caza în două
vile, una la Lenno, zisă Commedia, iar alta chiar în Bellagio, botezată simetric
Tragedia, deoarece în liceu nu visase să devină nici metafizician, nici deontolog, ci îşi
descoperise acele calităŃi actoriceşti care îl făceau să joace cu uşurinŃă roluri de filozof
seducător, de primar de importanŃă comunală sau de teolog cercetător privat, pe micul
ecran ca şi în salonul Eminescian de la Villa Serbelloni, unde papillonul era
obligatoriu.
L-am aşteptat în parcare, lângă bisericuŃa care-mi părea din chirpici, lipită cu lut
şi de lut, şi, prego, l-am întrebat şi pe el unde trebuie să-mi împlânt trepiedul ca să
fotografiez Y-ul lacului, astfel încât Bellagio, epilat pe micul promontoriu, să apară ca
fiind „lindicul dulce, ascuns în gluga sa trandafirie, al unei femei alpestre“.
Şi n-a descris cu mâna şi cu umerii fără aripi decât o curbă ambiguă, unind
Bellagio cu Menaggio, lăsându-mă să înŃeleg că decât să mă semnez Camelian
PropinaŃiu din SUA, unde nu mă cunoaşte nimeni, mai ghini sî mî trec în cartea de
imobil Camelian PropinaŃiu din România, unde mă cunoaşte toŃi!
* Aşadar, cercetătorul privat Plinio il Giovane mai fusese pe lacul Como în
scopuri hermeneutice de tot Kitschul şi nu percepuse nici un lindic geologic decât
poate acel Punto Spartivento, boltit ca un ghizd de largă fântână gospodărească
bucovineană, de unde poŃi vedea, sub cerul totdeauna roşu porno, ca oblice ale Y-ului
feminist, spre apus tot Lacul Como şi spre răsărit, îngust ca un canal, Lacul Lecco,
bicicleta nautică fiindu-ne ancorată în golf la Pescallo, precum şi cum trec un fel de
lostriŃe fitofage dintr-un areal în altul, înnebunite de îmbietorul miros de frigărui şi de
mici din carne de ied la grătar, adus la Bellagio de mistralul dinspre Menaggio. Aşa că
am înnoptat la Grand Hotel zis Villa Serbelloni, adică Taverna Sârbilor, poate tot
bulgari ca la noi, interesându-ne pe la ghizi, care ne-au permis cu amabilitate de
băgători de seamă să scanăm mai vechiul Manifesto della Cucina Molecolare Italiana
şi ne-au sugerat să traversăm la Menaggio care se vedea ca o oglindă a lui Bellagio, şi
unde am constatat apoi uimiŃi că ne-a escortat, peste apele limpezi ca azotatul de
argint, izul de pappardelle cu brânzeturi locale şi ciuperci sălbatice dinspre gluga
trandafirie adăpostind piscina de azur a Villei Serbellone, cum ar trebui săpată una ca
la mama acasă şi în preajma clubului Caligula din Chişinău.
* Menu degustazione di cucina molecolare (molecular gastronomy = alternative
cooking method and unusual combinations to create new flavours, in ambito
180