Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

* Profesionalismul fără egal în arta promovării propriei mărfi literare. Nu i se
poate reproşa candidatului Nobel cel mai bine plasat decât că-şi lasă studenŃii sau
fanele să ajungă din proprie iniŃiativă la a genera, cum au Pynchon şi Coelho, situri şi
bloguri de capul lor, fără indicaŃii şi orientări, iar ei riscăm s-o facă după modelul
celui bătrâncios, demodat, rareori updatat, de la Humanitas, când s-ar putea întocmi
oricând cu olimpicii noştri un site www.cartarescu.com la standarde euroatlantice.
* Să înceteze provocările la simŃămintele de mândrie naŃională! Sarcina cea
mai presantă pentru Mircea e însă alta – pe scurt, însuşi sensul abaterii mele de la
trebi, ca să scriu prima parte din trei a posibilei mele Trilogii Obligate, Kitsch
orbitor şi geniu înaripat: Nobel-ul românului Cărtărescu, circa 1500 de pagini deja
redundante – anume să se preocupepersonal mai serios de paradoxul publicitar că
înnobelarea, după festivitate, nu i-ar creşte sensibil tocmai vânzările în RO şi DRO, pe
simplul motiv că exploatarea comercială a statutului de „candidatul nostru cel mai
bine plasat“ este deja o nişă întru totul secătuită, din care s-a pompat tot, ca dintr-o
bancă de stat la sfârşitul unei guvernări corupte.
Singura soluŃie rezonabilă de lărgire a publicului consumator de carte
cărtăresciană este, acum şi în perspectivă, a atrage înapoi la stand pe toŃi cititorii
alungaŃi din nesocotinŃă – şi sunt destul de numeroşi, majoritatea fiind şi microbişti,
adică amatori de patriotism fotbalistic – , ceea ce se reduce la a-şi inhiba prin proiect
propensiunea spre provocările pline de inventivitate la adresa simŃămintelor de
mândrie naŃională ale anumitor cetăŃeni, îndeosebi cele demolatoare imagologic cu
privire la Eminescu, la voievozi, la folclor şi la istoria Capitalei. Din fericire, e
suficient numai atâtica, un mic armistiŃiu: fagurele de miere al chiciului din stupul
adus în livada literaturii române de Mircea Cărtărescu, le fondateur du postmodernisme
roumain, rămâne suficient de atractiv chiar şi pentru cei mai înrăiŃi
contestatari, aşa încât reconcilierea este fezabilă cu minimul sacrificiu al suspendării
băşcăliei, care nu mai slujeşte nimănui, deoarece mai toŃi eroii vizaŃi sunt morŃi.
546