Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

atunci când citeam celebrul fragment Ardealul din Românii subt Mihai Voievod
Viteazul de Nicolae Bălcescu“.
* Disidentul Dan Petrescu a asemănat stilul cărtărescian cu al premiantului care
la teză la Coca Dospinoiu la Română îşi etalează şi cunoştinŃele de la alte materii.
Este evidentă-n 3O uşurinŃa leptocromodinamică cu care Mircişor se mişcă în
teoria haosului şi a catastrofelor fractale, ceea ce înseamnă că i-au plăcut problemele
de logică matricială din manualele de gimnaziu.
În O2, conferenŃiarul Mircea Cărtărescu le parodiază savant şi, drept marcă a
autorului foarte implicat, atribuie unui maidanez tâmpit o şaradă de o subtilitate
demnă de colegii săi universitari rafinaŃi tineri antiEminescieni de la Matematică,
despre Mihai Viteazul şi statuia sa din centru, unde era arătat pe cal, cu barda
ridicată, era un fel de poveste pe care o spunea Jean. Cică statuile de-acolo, care
erau patru, trei oameni obişnuiŃi şi Mihai Viteazul, spuneau aşa: prima zicea „Cine s-
a băşit?“ A doua: „Să-l căutăm!“ A treia (care era Mihai Viteazul): „Să-i tăiem
capul!“ Şi a patra: „Nu m-am băşit eu!“
* Dar sextazul publicului cultivat, provenit din laşa Intelectualitate fesenistă
formată de bolşevici, care a ratat recuperarea Basarabiei şi Monarhia şi Emanciparea
Cadrelor Didactice şi Luminarea Poporului, atinge Sahasrara pe metafizică abia când
apropo de martiriul conducătorilor uneia dintre nenumăratele răscoale ale acestui brav
Neam Românesc, expus deznaŃionalizării violente, genocidului cultural, în Ardeal şi
peste Prut, se face intromisunea în vulgaritate şi se exprimă dispreŃul Autoelitei faŃă
de poporul-fecală astfel: „Cică Horia se dusese la-mpărat, la Viena, să ceară drepturi
pentru români, iar împăratul, când l-a văzut, l-a-ntrebat dacă era nobil: «Nobel eşti?»
Horia răspunsese însă mândru: «Nu, iobag!» Dar era un banc, căci de fapt se-nŃelegea
«N-o beleşti?» «Nu, i-o bag», adică prostii.“
Iarăşi este greu de crezut că ştia Jean maidanezul ce a cerut martirul Horia de la
Împăratul, adică drepturi pentru împuŃiŃii de Români, cum a înŃeles Cărtărescu din
inegalabilul prin geniu sintetic Geniu pustiu al geniului natural Mihai Eminescu,
Poetul NaŃional, dar ca şmecher fără vocaŃie de martir a întrevăzut că e mai lucrativ a
apăra, erijându-se în Erou Civilizator emisar al Occidentului, drepturile tuturor
minorităŃilor, numai al minorităŃii majoritare nu, adoptând adică poziŃiile criptopostromâniste
ale Autoelitei că de ce să te mai canoneşti dacă în două-trei generaŃii
Limba Română va fi oricum o limbă moartă a unei seminŃii pe cale de dispariŃie.
* Şmecheriile de Bucureşti. Şi aici-şa, tocmai pentru că erau prostii, se vede
cuantificat inferioritatea geniului înaripat, simulant, de consum sulfuros, al
Lepidopterei postromânismului faŃă de geniul natural sau obligat de care au dispus
autori serioşi, gravi chiar trişti, ca Proust, Joyce, Musil, Mann, Kafka, Borges,
SoljeniŃîn, Broch şi Varlam Şalamov. Băşinile gloatei le-au mirosit cu toŃii, natural
sau obligaŃi pe priciurile Gulagului, şi aceşti uriaşi artişti, care nu erau deloc
postmoderni (nărav marxist-leninist de a confisca predecesori!) ci pur şi simplu
geniali, uite că deontologia scrisului hemografic i-a oprit natural de la prostul gust
bolşevic de a colecta, în scopul editorului de a vinde cât mai multe cărŃi, un biogaz
fără de nici o semnificaŃie câtă vreme au existat pe-acest binecuvântat creştin meleag
şi Eroi. Iată de ce, procedând exact invers decât Vasile Pârvan, având în dotare doar
geniu înaripat artificial, simulant, Fluturele amiral al postromânismului riscă acum s-o
belească cu Nobelul exact cum ca cu drepturile pentru Români martirul Horia, de care
425