Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

pe eroi şi anume acolo unde chiar este un spaŃiu pentru omagiat eroi, în Parcul Carol,
sfinŃit cu primarii regali sub ploile de octombrie 1922.
* N-aş fi crezut! Cum ai putut, Satană? Ca cititor ale cărui prime conversaŃii pe
ghicite cu Mircea s-au produs nonverbal, în anii '80, prin limbajul corpului cu cartea
ca o scolopendră pe genunchi, în aglomeraŃia urbană din autobuzul ITB 109,
abonament mic cartonaş roşu, de la Teatrul NaŃional din PiaŃa UniversităŃii la Uzina
de łevi Sudate din Colentina-Voluntari via Obor şi Doamna Ghica, către şcoalele
gemene 41 şi 42 – este inconştienŃa de a scrie în TO, despre totalitarismul ceauşist şi
despre RevoluŃia Futută, cum?... Total incorect Româneşte! Neamintind obsedant
tocmai nechezolul lui Belzebut!
Adică exact acolo unde-i eroismul mai crâncen şi sângele curge în valuri,
Mircea cel Bătrân, adică cel Expirat, din Ştefan cel Mare, presară pe rănile martirilor
exces de sare, bagă bancuri piperate despre laşitatea Românului, sau face diversiuni
metafizice cu lindicul dulce Bellagio, ori îngraşă locul discursului biblic cu vreun
mendebil vrei să ne futem în cur, care ia înapoi, maculează canonic paradigma lui
Creangă despre copilăria Românească pur creştină cu ceaslov, merge în tenebrele,
subteranele, rectul, diareea, oximoronii, erzaŃul şi haznalele proto-istoriei, spre
Dracula, în chiar ziua când Dumnezeu şi-a întors faŃa tragică sau botul postmodern
spre Români, ca mesaj final reieşind pentru o carte cu public Ńintă euroatlantic Suelin
imaginea unui Neam Românesc păcătos, ignorant, nespălat, hămesit, jigodie, laş şi
imoral, care a ajuns de râsul propriilor săi scriitori, dar nu din pricina
totalitarismului bolşevic şi a unei istorii apăsătoare, ci pe motiv că aşa a fost el
inferior rasial dintotdeauna, de la ADN, încât n-ar fi mare pagubă pentru Europa a
se uşura de asemenea suboameni, ai cărui Intelectuali fie în Ńară se formează semicompetenŃi,
fie de dincolo vin instruiŃi, dar ca semi-români, adică nechezoli de speŃa a
II-a, care se comportă în spaŃiul mioritic cu un complex de superioritate de parcă ei ar
fi făcut Autobahnul, Luvrul, Alhambra şi Cassiopeia.
* Organizarea timpului liber al elitei tinere. Originile generaŃiei optzeciste, azi
expirate, ba chiar aflate în lichidare de stoc, fără a le înlocui însă mai nimic decât
poate un nechezol nou aproape incolor, şi contradicŃia dintre postmodernismul
românesc şi societatea preindustrială ceauşistă, care legitim nu putea fi-n ea decât
protocronismul antropic, adică Principiul SperanŃei la bloc, trebuie căutate în cum şi-a
apărat interesele recent cleptocraŃia română, cu ajutorul SecurităŃii, adică al şefilor de
promoŃie, care dacă nu se autolustrează au scăpat.
După cum ştiu şi fluturii de pe liftiere, marxismul adus de tancurile sovietice şi
de camioanele anglo-americanilor, care ne-au tratat aerian drept rasă inferioară
(nerecunoscând ca valori nici pe Eminescu, nici pe Ştefan cel Mare), a generat în
Grădina Maicii Domnului – România, ca peste tot, şi nici nu putea să genereze
altceva, cleptocraŃie, cleptocraŃie cu c mare! În scurtă vreme, Micul Paris Bucureşti s-
a maculat cu interzisa Zonă Zoster, adică marii activişti, securişti, gestionari şi
ideologi s-au instalat hoŃeşte, pe vecie, în casele celor trimişi din Saint-Germain-des-
Prés în Romlag, Noii Stăpâni punându-şi imediat, pe banii poporului, santinele la
porŃi, să vegheze la cum se joacă pe trotuar micii Morozovi, dintre care unii vor
deveni megaintelectuali fesenişti nechezoli de speŃa a II-a, semi-români, euroatlantici
sinceri, până şi inchizitori persecutori ai comunismului.
După încercări ale partidelor comuniste de a îndulci marele kkt marxist la
Budapesta şi Praga, pe măsură ce-n Polonia prăbuşită economic s-a ajuns la necazuri
extreme cu Solidaritatea muncitoresc-intelectuală, Securitatea română de externe, cea
320