Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

almanahurile megatarget se vor adapta organic şi sincer realităŃilor, preferându-se o
delimitare orbitoare a regiunilor erogene textuale, printându-se pe hârtie de culori
higienice, roz pentru cultivaŃi, albastru pentru fesenişti, galben pentru gelozia feroce a
manelarilor, egali dar separaŃi, câtă vreme nu se face Luminarea Poporului, iar
ConstituŃia nu face vorbire despre un stat naŃional unitar şi cultural.
* Temă de investigaŃie Intelectuală pentru cercetătorii privaŃi. Impun întradevăr
instituŃiile universitare sau culturale occidentale bursierilor români sau
profesorilor vizitatori ori asociaŃi, în mod formal sau informal, dovezi că sunt
„martiri“ civici ai operei de deznaŃionalizare a Neamului Românesc? Probe
verificabile că ei au încercat să-i explice mormanului de troglodiŃi, unii de buturugă,
alŃii de bloc, prezentul Mooye ca ieşind la iveală, ca excrementele lui Patapievici,
dintr-o istorie de kkt, dar au întâmpinat „rezistenŃă“? De unde? De la structurile
antropologice ale imaginarului levantin şi de la „cele mai reacŃionare forŃe“ ale
naŃional-comunismului! Vizibile sugestiv în sintagma oierească Cioran – Păunescu al
legionarilor!
Sau aceste denunŃuri privind derapajele necomuniste şi ridiculizarea suferinŃei
milenare Româneşti Ńin mai mult de iniŃiativa individuală şi locală şi de nomenclatura
literară, spre a substitui cu texte epatante, de geniu simulant înaripat comod prin
şocantul postromânism, lipsa unor competenŃe care nu se pot obŃine decât pe baza
Infrastructurii Intelectuale de vârf, adică în Ńările ale căror guverne sau burghezii de
merit au terminat măcar Biblioteca NaŃională Pentru ToŃi, de să poŃi accesa imediat,
din orice capitală de judeŃ dacă nu şi din orice mansardă, din orice loc de muncă
planetar al Diasporei şi din orice liceu cu adolescenŃi miopi un pamflet ca A pus de
mămăligă, presa României Regale sau un manifest lichidatorist ca Imposibila
lustraŃie?
* A venit Îngerul bolşevic şi a întrebat Filajul democrat pluralist, care e
cronologia Epocii Mooye, că admiterea-n UE la 1 ianuarie 2007, pe bază de concurs
de acte, nu este în sine un eveniment ci o consecinŃă, decizia din 10-11 decembrie
1999 de extindere spre Răsărit a civilizaŃiei euroatlantice fiind decisivă, nu efortul
de integrare al amărâŃilor, care clasa politică şi ancilla sa megaintelectuală au preferat
a sacrifica România Regală Mare de la 26 iunie 1940, adică pe Românii de la est de
Prut şi monarhia, mai bine decât să le ciuntească nomenclaturiştilor şi şefilor de
promoŃie din drepturi:
13-15 iunie 1990 – Mineriada, a cărei raŃiune externă şi unică va fi fost
de a nu se aniversa unionist, la Chişinău şi la Bucureşti, 50 de ani de la
răpirea Basarabiei, sens politic intern nemaiexistând după plebiscitul
din Duminica Orbului;
27 septembrie 1992 – Decisivele alegeri pro cleptocraŃie şi anti
unionism, monarhie, lustraŃie, occidentalizare, cultură; eşecul
Autoelitei în Luminarea Poporului şi în consolidarea partidelor clasice,
liberal şi Ńărănist, generând o clasă politică debusolată, care nu ştie
nici pe ce să dea banii, expusă absurdităŃii şi surzeniei.
2 iunie 1997 – Tratatul de la Neptun de postaderare la Pactul
Ribbentrop-Molotov, clasa politică şi Intelectuală din RO exprimânduşi
fără vreo lacrimă dezinteresul pentru Românii şi teritoriile de peste
Prut;
46