Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

11. Intelectualitatea nu se f... mai bine, ci mai profund decât Clasa Muncitoare
* Am întâlnit nu numai la Mircea ci şi la alŃi
bucureşteni din preafericita Autoelită, mai ales c-ai zice
că e alcătuită din familii pe funcŃii, grandomania gândirii
că numai Intelectualitatea ştie să se fută, nu şi Clasa
Muncitoare, căreia i se atribuie injurios, sub pretextul
descrierii Bucureştiului ca municipiu de impotenŃi după
demolări, o neştiinŃă totală în obŃinerea sextazului
sexualist, deci a Mântuirii soteriologice, nici măcar
practica sado-maso de a da muie nu în gheŃăria
dormitorului ceauşist, ci-n bucătărie, că era mai cald,
nefiind concesionată contribuabililor, claselor pozitive:
„bărbatul abia sosit de la fabrică, cu părul de la subŃiori
împuŃit de sudoare, mănâncă grăbit şi se bagă-n pat lângă femeia lui, o ia după mijloc,
îşi înfundă faŃa nerasă-n părul ei, aspiră obişnuita duhoare-a rântaşului, îi lipeşte
pupoaie solemne pe gură şi gât, îşi înfundă palma în coama ei dintre picioare şi-i găseşte
buzele nepregătite, uscate şi rele. «Desfă picioarele, moaş-ta-n cur de muiere»,
iar ea, cu obişnuinŃa silei şi-a milei, gândindu-se deja cum o să doarmă când o s-o lase
în fine în pace, îi apucă viermele moale şi gros ca o ŃâŃă de vacă şi-ncearcă să şi-l
îndese acolo, să scape mai repede. Se freacă burtă pe burtă, încetişor, să nu-i audă ăia
mici, îşi ling gâturile cu gust acrişor, buzele sărate la colŃuri, dar sula soŃului, altădată
brutală şi tare ca uneltele lui din atelier, atârnă acum dezumflată-ntre pulpele păroase
ale nevestei, şi nu se-ntâmplă nimic, şi el se dă jos de pe ea înjurând-o etc. etc.“
Rămânând a ne lămuri atunci cum? De unde va veni Pruncul? Ştiutorii de pe Rarău
proorocind de-atâta amar de vreme că din femeile acestui Neam blagoslovit, se va
întrupa cândva un Căpitan ce va condamna crunt bolşevismul dărâmător de biserici şi
va redresa definitiv corabia łării, Ierusalimul ceresc, aplecată-n viraj de împuşcatul
Cârmaci pe-o copastie ca pe-o femeie-n livrare de sine pe cant, ca personaj potenŃial
multiplu cu cerul înstelat deasupra sa.
* Dar uite că vine teologul New Age în Mooye Age şi contestă viziunea
marxistă că Clasa Muncitoare merge în Paradis! Totul într-un adorabil stil nou, Ńinător
de curajosul postarghezianism biblic labişian, de un idiom în sine: „Semănătorul a
ieşit să-şi semene aria, dar sămânŃa a căzut pe beton prefabricat, căci nimic altceva nu
era în preajmă. Cum să iasă din ea o floarea-soarelui sau o orhidee? Ce-aveau să
recolteze îngerii la sfârşitul timpurilor, din milioanele de seminŃe azvârlite în cămine
muncitoreşti şi-n garsoniere confort IV? Va veni Mântuirea în mijlocul gândacilor de
bucătărie? Va sta îngerul pe hol, lângă gheenă, mânjindu-şi aripile în resturi de tocană
şi grăind cu voce de trianglu şi carillon: tu da, tu nu, tu da, tu nu…?“ (O3, 233) La
care mântuitul Radu Gyr, răspunde că, da, ca Vestitor, Văzător şi Martor, el confirmă
din Akasia că au venit îngerii dlui Pleşu chiar în locuri groaznice, underground de
confort XIV, cum ar fi Fortul 13 sau Zarca Aiudului! La care Victor desantistul
adaugă şi mai de sus că da' bine, băi, Mircione, da' tu Poema chiuvetei n-ai scris-o
sfinŃind o bucătărie?
184