Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

5. Avantaje şi dezavantaje jucându-ne de-a texistenŃa
* NobleŃea mea de virtual boyard neameş din Năpădeni, visând la încă
nedemitizatul Voievod Petru Rareş şi o Mănăstire Căpriana reconstituită cu fonduri
japoneze, perfect simetrică Probotei, nu e cu nimic contrariată de miracolul că tata
poartă cu disperare jiletca bunicului, neexistând nădejde că fiul citadinizat o va
conserva la bloc într-un şifonier fără busuioc şi levănŃică, lângă costumul de căluşari
al învăŃătorului de modă veche, profund rural, ce se lăuda fără frică de turnători şi
rezident că, după trecerea prin toate partidele, ca director de şcoală, şi pe la Canal, ca
persoană influentă, nimeni nu l-a apelat vreodată, în texistenŃa lui, altfel decât cu
„domnu' învăŃător“, niciodată tovarăş!
* „Nici un lucru nu există până nu e descris. (...) Texte în texte, texte scriind
texte, formând, în cele din urmă, textura colosală a lumii noastre, căci existenŃa şi
textul, faŃa şi reversul, spaŃiul şi timpul, creierul şi sexul, trecutul şi viitorul formează
Minunea în care agonizăm, orbiŃi de atâta frumuseŃe, şi-al cărei nume ar putea fi
TexistenŃa. Manuscrisul meu este lumea, şi nu există galaxie şi petală de muşeŃel şi
geană a ta, chiar a ta, care citeşti şi respiri peste pagina cărŃii acesteia ilizibile, care să
nu fie scrise aici, cu buclele duble ale vântului, soarelui, norilor şi-ale literelor ce le
hrănesc şi susŃin.“ (O3, 408)
Mişto! Sună mişto filologica beŃie de cuvinte lirice. Totul este să nu ai Stăpân.
Iar ca gândire pare a reflecta piscurile subiectivităŃii la care ajungi ca după predică la
sfârşitul lecturii traducerilor importate de Humanitas. Dar unde duce atâta lirism
manual manuscris? Spre Dumnezeu? Aş! Lepidoptera postromânismului se face
instantaneu, la p. 409, avocatul Occidentului care vede cum îi convine, doar lovitura
de stat, nu şi RevoluŃia, şi bagă ce presupune un romancier castelan departe de łară c-
ar fi-n creierii gloatei deoarece megaintelectualii nu se preocupă din principiu de
Luminarea Poporului: „Cică n-a fost revoluŃie, ci lovitură de stat. Cum, dom' le, păi
am fost chiar io acolo când a fugit Ceauşescu. Cum pot porcii ăştia să mintă cu atâta
neruşinare? Când ei, occidentalii, ne-au vândut la Yalta. Când ei l-au plimbat pe nea
Ceaşcă-n trăsură şi l-au pupat în cur de l-au îmbălat. Câtă neruşinare! Ce sfruntată
politică antiromânească! Ce-au făcut mizerabilii ăştia, dom' le, când noi muream de
64