Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

ecuperează cu abnegaŃie şi devotament manuscrisul nobelizabil TO din ghearele
colegilor săi şefi de promoŃie, recidivând în facerea de pomeni la Baricada imaginară
de la Athenée Palace, unde, cuprins de fiorul omeniei, ce le-abate şi la păsări de vreo
două ori pe an, îl şterge din fotoaparat pe scriitorul revoluŃioner, să nu aibă
adevăratele neplăceri cu procuratura, miliŃia, securitatea, partidul, colegii de
cancelarie şi mai cu seamă colegii de breaslă literară, să ajungă apoi un proscris şi un
exilat ca Paul Goma, ocolit de toŃi criticii şi promotorii, dar înjurat de toŃi pitbullii.
* Timişoreanca Zaraza. Ceea ce aceşti oameni de formaŃie informativă
recunosc cu cea mai mare invidie în Mircea Cărtărescu este nu numai temperamentul
băsescian de şef, de lider, de Cârmaci, de Căpitan, ci şi vocaŃia dezinformaŃiei,
capacitatea extraordinară de a manipula masile de public cultivat, tăind în trupul lor
aparent omogen large uliŃi, cum tunde Herman femeile ca ciobanul mioritic oiŃele.
Aşa o fost cu excepŃionalul produs creative writing de la MediaPro Zaraza, o
farsă lansată prin hebdomadarul dlui Manolescu, pe care multe cititoare-n reverie cu
ceaşca de ness pe noptieră îl aud şoptind de cenuşa comestibilă a bucureştencei fatale.
Căci ce cerere de minimă luciditate se poate adresa gloatelor inculte de zonă
Maha, dacă publicând povestirea cea macabră în România literară, nu s-au prins
oameni serioşi, mauşi de bibliotecă bătrâni, că de fapt Scriitorul nu e atât de tâmpit
încât să şi creadă ce vrăjeşte Autorul pe viitoarele cumpărătoare ale bestsellerurilor
sale, anume plotul că Zavaidoc a killerit-o pe Zaraza ca să-l deprime pe rivalul său
Cristian Vasile încât să-şi mănânce iubita din urna de la Crematoriul timişorenilor,
mutat însă la derută, undeva pe lângă blocul de tehnică operativă Tonola.
* Paradigma cărtăresciană de securist. Nenorocirea este că cei mai
periculoşi securişti nu arătau ca Ionel, colonelul de circ orbitor de simpatic, ci mai
degrabă aveau distincŃia universitarilor reptilioni cu salarii şi pensii occidentalizate,
chiar şi a filologilor şi a celor mai mari critici, de unde şi imposibila lor lustraŃie.
Şi nu se ocupau doar de cititul în fard de clown, în nodurile din covor, în
împletiturile de ceapă de apă mov de la bâlciuri, nice de alte nimicuri şi desuuri,
femeieşti, ci de lucruri serioase, pătate cu altfel de sânge.
În 1997, când au venit la putere megaintelectualii, ei însă au optat pentru
paradigma cărtăresciană de securist inofrnsiv de s-a trecut la Amânarea LustraŃiei,
considerându-se prioritate naŃională implementarea neorollerismului, adică asasinarea
mitului Eminescian, ridiculizarea voievozilor şi deconstrucŃia României Regale, în
sensul că nu se putea trăi creativ în ea atunci din cauza derapajelor, spre marea
mâhnire a Eşalonului 4, iar la cadrele didactice nu le-a mărit leafa.
* Literatura Română este nefuncŃională, chiar dacă poate trimite câŃiva delegaŃi
la manifestări internaŃionale, un mic cerc de specialişti în asemenea reprezentaŃii. Este
chiar uşor constipată, pentru că mijloacele ei retorice, narative, stilistice şi de limbă
abia de izbutesc deocamdată să ne arate cu chiu cu vai doar securişti individuali,
caraghioşi, caricaturizaŃi, nu încă Securitatea ca atare, în toată masivitatea ei, văzută
din toate direcŃiile şi din toate poziŃiile configurând statuar monstruozitatea ei
Intelectuală.
* Rotweillerul. Despre celebrii şi inofensivii băieŃi cu ochi albaştri, purtător de
cuvânt fiind colonel Ionel, prietenul tatălui său, care visează „falange de mii de
orfani“, naratorul bagă informaŃia picantă pentru Suelin că:
523