Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

* Retrospectiv, urc spre zenit şi trecut, privesc din aerostatul vărgat Bucureştiul
vieŃuitor cultural doar în Centru şi râd de mă prăpădesc de cum cetăŃenii lui, ca larve
ale unei fiinŃe astrale, nu simŃeau importanŃa atacului periferic la memorie, „căci la
confluenŃa dintre feminin şi masculin izvorăşte timpul, cea de-a patra dimensiune“,
dimensiunea perpendiculară, Coloana ce duce-n Akasia.
Nu era vorba numai despre creierul în ebuliŃie, de forma Europei, de la Şcoala
41 a conurbaŃiei Colentina-Voluntari, în ale cărui circumvoluŃiuni parcă americane,
bune de să desfaci la tarabă mărfuri chinezeşti şi arabe, se pregătea o extraordinară
schimbare optzecistă de paradigmă, de canon literar, urmând a se răsturna, ca expiraŃi,
în groapa ecologică Regal interbelică de la Glina, tărăboanŃa cu posibilii laureaŃi
Nobel Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Grigore Vieru, Emil Loteanu,
Paul Goma şi Marin Preda, vinovaŃi că scriau cum de mult nu se mai scria nicăieri în
lume.
Era vorba de mult mai mult. De fapt, dinspre acel orbitor Răsărit ca de soare, se
pregătea sub sandvişul de quasari şi pulsari, dincolo de oglinzile paralele marcate de
calea ferată, la megaŞcoala 42, cu clase de la A la O, aşa cum se va fi lăudat cu
mândrie Roxana Musta, melancolica martoră profesoară de engleză, asprului critic Ion
Bogdan Lefter, însăşi reforma educaŃiei naŃionale prin radicala flexibilizare
curriculară Andrei Marga, îndeosebi prin experienŃa ce acumulau profesorii de la
solida, numeroasa catedră de Limba şi Literatura Română, dintre care clasicul Marin
Iancu, ulterior autor de manuale alternative echilibrate, şi romanticul Alexandru
Crişan, ulterior Director de Programe Educative la FundaŃia pentru o Societate
Deschisă, dar tot autor de manuale, însă la Humanitas şi cam optimiste pedagogic, de
pildă-n cel de-a VII-a studiindu-se un fel de naratologie pe cărtăresciana matrioşcă
Florin scrie un roman, dar nu atât de radical optzeciste cum în 2007 noul manual
Manolescu, cel cu desant de patru americani paraşutaŃi la clasa a XII-a, şi cum vor
veni implacabil cele super-alternative, sexualiste!
Numai că educaŃie, fără factor politic nici nu se poate concepe şi e firesc
miracolul periferic că, tot la Şcoala 42, se făurea concomitent pentru omul recent o
nouă viziune despre cum să facem o FundaŃie Culturală sau un Institut, cum să-l
extindem la New York peste ocean, ba poate chiar apăreau într-un creier feminin
suprasensibil profeŃii lirice despre DimineaŃa fesenistă ce i se pregătea dlui Ion
Iliescu, prin delicata poetă Carmen Firan, de la catedra de Matematică a aceleiaşi şcoli
42, fiica preşedintelui Consiliului JudeŃean Dolj pentru EducaŃie şi Cultură Socialistă
Florea Firan, nu peste mult timp consilieră Omului-cu-două-mame devenindu-i colegă
la Editura Tehnică, derutant poezie făcându-se însă şi mai încolo, spre Răsărit, în
neliniştea aerului şi a generalilor, la Şcoala 43. Iar spre Nord, spre Şcoala 44 de la
Pipera, detectai peste pădurea Andronache şi peste canalele de irigaŃii lasere, steluŃe şi
curcubee, presimŃeai ceva ce abia mai târziu vei interpreta corect politic ca fiind zorii
economiei de piaŃă, aurora Infrastructurii Intelectuale paralele, Ńâşnite din filantropie.
Aşa că nimic nu e întâmplător, nici măcar în viaŃa unui cadru didactic.
* Iacă dar, de ce trebuie să ne smerim, să nu ne opunem ÎnălŃării, Catedralei
Mântuirii Neamului sau Apocalipsei, pentru că nimic nu e întâmplător şi semnele,
focarele Schimbării, nu le mai putem desluşi, noi pesimiştii loviŃi de discromatopsie,
în de-acum etern cenuşiul cotidian naŃional-comunist, de câte ori trecând fieştecare
podul peste calea ferată nepresimŃind mai nimic din firele cauzale ale prestabilitului
cum lucrează ele univoc direcŃionat determinist! Cum nu am înŃeles eu însumi de ceul
că înainte de a mă marşrutiza la a citi lângă Mircea în autobuzul 109, Atotştiutoarea
m-a trimis cititor implicat lângă Horia-Roman, la Biblioteca FacultăŃii de Fizică de la
29