Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

care ar căpăta un nou avânt prin nobelizarea sa până în Anul Caragiale 2012, dorită de
toŃi, însă nici nu-i va şterge cu buretele demachiant vreodată abaterile dubioase, ba din
contra, i le va înfiera, celuilalt scriitor, să-i zicem fractalic Lulu, Lulu Căldărescu,
aducându-i-se aminte neîncetat că în folosul uneltitorilor Dezunirii noastre au mânjit
cu mămăligă tocmai nimbul Sfântului Ştefan cel Mare, Apărătorul CreştinătăŃii, şi că
a deviat de la altarele Neamului participând ca un inconştient la asasinarea Mitului
Eminescian în folos propriu, demonstrând cu martori că Luceafărul era păros şi, cu
ură, că i s-au descompus la soare emisferele cerebrale, adică testiculele simetrice lor,
ba a atras în paricidul naŃional şi pe ciracii dumisale de la cenaclul Litere cei mai
pamfletari, T.O. Bobe, Răzvan Rădulescu şi Cezar Paul-Bădescu (coordonatorul pe
care era însă cât p' aci marii mistici din CarpaŃi ai prolificului postmodern Pavel CoruŃ
să-l pedepsească recent, trimiŃându-i la scăldat în preajmă şi în Slovenia cea duioasă
Rechinul cel alb al flotei americane NATO din Adriatica!), nărăvindu-i de mititei la
ce a deprins el însuşi de la alŃii, să se dedea la cele mai mari rele maculări, amorŃindule
simŃul moral cum că e vorba de „concepte romantice“, popor, istorie, amor, când
doară vede bine oftalmologic corect privirea-i multcălătorită ca a lui Dinicu Golescu:
ci toate naŃiunile au o Bibliotecă NaŃională a lor, hale de citit prin cele municipii şi în
genere toate numeroasele şi diversificatele ustensile luminătoare poporului, numai RO
în Epoca Mooye n-are, înlănŃuindu-l Stăpânul cel Nou cu familia în semiîntunericul
televiziunilor profund interesate în a avea un consumator cretinizat, pentru că raŃiunea
finanŃării lor este limitată la a-i injecta în crieraş doar mesagiul publicitar!
* IntenŃia acestui studiu, mai degrabă promoŃional decât critic, nu este a strica
sărbătoarea Celui mai bine vândut scriitor român, aşa cum Ştiutorul Herman, cu firele
şi furtunul târâte după el, sperie şi scoate din sextazul încârligant câinele şi căŃeaua de
pe strada Sportului, venind în zori de la Spitalul Fundeni pe jos şi nădăjduind că
circulă deja tramvaiul 21, dinspre conurbaŃia Colentina-Voluntari spre mormântul
Voievodului-Martir Constantin Brâncoveanu de la biserica Sf. Gheorghe-Nou, unde e
şi Roza Vânturilor a Kilometrului Zero inspirând sub platani pe vreun Ottorino
Respighi.
Dimpotrivă, scopul acestui demers răsculativ este a acumula o bază pentru noi
discuŃii în contradictoriu şi, poate, a semnala Celui ce deja a ajuns, prin talent şi o
muncă necurmată, cu brandul pe piscurili unde poate scrie pe dosul CărŃii,
pretutindeni în lume, că ea aparŃine unui candidat Nobel, ceea ce comercial e ca şi
cum ai fi deja de mult laureat laureat, aşa că nu mai e cazul a tot călca apăsat pe
coroana lui Ştefan Vodă şi pe creierul de forma României Întregite al lui Eminescu,
nimeni neputând sări peste propria-i umbră, care-i este trecutul, şi nefiind certarea
morŃilor treabă de bărbat, ci de muiere, eventual bună amică.
Dacă nu suntem în stare să învăŃăm de la evrei, cum ne-a povăŃuit basarabeanul
Goma, atunci să ne uităm puŃin la polonezi, la cineastul patriot Andrzej Wajda: vedem
revoluŃia lor de marmură şi de fier luată-n serios, nu dată la futat în morgă ca-n O3
cea Română, apoi Cronica adolescenŃei despre teritoriile pierdute prin Pactul
Molotov-Ribbentrop, totul cu Chopin în romantic lirism nu cu postmodernul Garcea-n
băşcălie ca-n Salata verii de neuitat a lui Pintilie-Dumitriu, iar astăzi, uite Katynul, un
subiect polono-sovietic, mutându-ne gândul cernit la mormintele Româneşti fără de
cruci, presărate de Domnul pre pământ de la Nistru până la Pacific, unele rău
profanate în actuala Transnistrie, extraordinar şi atractiv subiect de succes universal
pentru premiata noastră tânără cinematografie românească documentară şi artistică.
19