Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

Burghezia de merit fiind încă în pamperşi, până nu se va forma în DRO,
folosind Infrastructura Intelectuală a altora, un tineret idealist ca cel de la 1848, în
România membră UE umbrită NATO nu se va mai întâmpla multă vreme nimic
notabil de către diarişti, decât poate secesiunea unei părŃi din Ardeal, deşi precum
reflectarea Anului 1940 ca măcelărire teritorială, în jurnalul brăileanului Mihail
Sebastian, nu putem băga mâna în foc că va ocupa prea multe rânduri.
* Canonul feminin. În mica posibilă amicală re-scriere în lentilă fractalică a
Orbitorului care este Oglinzi, pizdă şi azotat de argint, capodopera a maestrului
Ştefan Agopian, banalizat demitizat este anul 1968, care pentru mulŃi contemporani e
memorabil, al invaziei sovietice în Cehoslovacia, la care naŃional-comunistul
Ceauşescu s-a opus, iar sexul se referă iarăşi la o agentă, la o curvă profesionistă, care
lucra străinii având drept peşte Securitatea.
Pentru scriitorul român al Epocii Dej, Cea şi Moo, idealul de frumuseŃe
feminină este, aşadar, prin inducŃie completă, Securista.
* Pragmatismul ulterior al lui Mircea Cărtărescu, de pildă cinismul de a
participa în 1998, după Iowa şi Bellagio, cu universitarii filolo şi cu ciracii săi
cenaclieri, la paricidul Eminescian din Dilema 265, în folosul mitului propriu, îl face
pe veleitarul Jean Lăturiş, posibil fiu al unui nea Jean, să afirme că neaderarea
optzeciştilor, mai niciodată disidenŃi ferm tinereşte, ca Labiş sau ca Goma, la
omagierea lui Ceauşescu are alte explicaŃii decât conştiinŃa morală, care nu exista şi
faŃă de Neamul Românesc al Luceafărului, ci pur şi simplu prin 1980 invazia de
pupincurişti făcea absolut nerentabilă strategia omagierii acelei doamne despre care
mama lui neEminesciană credea că-şi apără polimera cu geanta, plus că apăruseră
semne foarte promiŃătoare ale prăbuşirii sistemului, cum ar fi chiar în anii debutului
literar Solidaritatea şi, pe urmă, consecinŃa directă a geniului mai profund decât al lui
Marx, geniul lui SoljeniŃîn, – Gorbaciov!
Altminteri, nu se ştie!
Mai ales că ziaristului tătic, lui Costel Goangă, „i se zăreau maieul şi pieptul
alb, fără fir de păr – căci tânărul lăcătuş de la Atelierele ITB era, fără s-o ştie, de stirpe
nobilă“, or, excelenŃele, Intelectualii de excepŃie şi de dispreŃ de rase sudice faŃă de
amărâŃii de opincari Români mereu sub vremi, n-au văzut niciodată colaboraŃionismul
împotriva Neamului Românesc, cu stăpânul extern sau cu auto-ocupantul intern, ca pe
vreun fruct oprit, cum rezultă orbitor din puŃina lumină de după deschiderea câtorva
dosare secrete că au procedat cu eleganŃă şi rafinament, OBLIGATORII în misiunea
lor cea spurcată, atâŃia şi atâŃia boieri lăsaŃi să supravieŃuiască tocmai întru aceasta.
* Temă. Ar fi interesant pentru istoria RO-texistenŃei a se dumiri vreun critic de
investigaŃie dacă nu cumva bănăŃeanul tată ficŃional fără păr pe piept Costel Goangă,
uneori cu porniri dominatoare strivitoare amintind de al lui Kafka, se potriveşte la
text, prin temperamentul său exploziv, cu temutul critic şi pamfletar Mircea Mihăieş,
exeget al criticului Manolescu, bănăŃean al cărui devastator din România literară nr.
15/2005 articol Oierii minŃii în contra DRO nu se poate compara ca virulenŃă decât cu
lupul de stepă Ştefan Borbély când îl face de cacao în 22, la 28 aprilie 2001, pe
disidentul român Dan Petrescu, care s-a luat de mafiile literare, de se gândea amuzată
terorista de Coca Dospinoiu la ce spectacol retoric ar fi o încăierare între „pitbull“ şi
„lupul de stepă“, prilejuită de curcanul pregătit sufleteşte pentru Thanksgiving Day.
72