Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

decriptat, pentru că acest text n-a suferit o încifrare, ci trebuie să ghicim în el ca în
broasca Ńestoasă, în cafea, în palmă.
Ceea ce nu e bine după ce s-a tot ghicit în Das Kapital, în Mein Kampf, în Tien
Anmen, în Pol Pot...
Şi dacă tot recunoaştem că publicul nu mai citeşte cărŃile, ci ghiceşte în ele,
atunci să folosim orice ocazie mediatică pentru a propovădui Misia Culturală,
Luminarea Poporului sau Emanciparea Cadrelor Didactice!
* Când se produce Mântuirea ca parturiŃie, lărgirea dementă a Casei Poporului
din chirpici chici, ca să fete Herman dinaintea poporului de statui băieŃelul de efect
Kirlian cu ochi albaştri, dezvoltat din spermă stelară nu din spermă de băgători de
seamă, e de râsul polimerilor că imediat se îmbarcă pe molie ca celebrul Bulă!
Slavă Domnului de pe Intercontinental, cel cu 4 heruvimi cu câtre 4 feŃe
pătrate! Cine ştie religie cunoaşte că umila peşteră a lui Daniil Sihastru sau ieslea de
la Bethleem sunt cutii de chibrituri totuşi destul de încăpător sălaş pentru rugăciune
şi veghe, priveghere şi trezvie, adică pentru adăpostirea pruncului unei Noi credinŃe.
Aşa face cu ochiul, riscând dumnezeiasca certare cu pareza, însuşi domnul
Cărtărescu ajuns la vârsta când zice paremiologul cǎ s-a călugărit motanul, în
antologicul pasaj reprodus cu deplină competenŃă axiologică şi comercială pe coverul
cetîre al O3: „Suntem omizi şi vom deveni fluturi (…). Suntem fiinŃe cu metamorfoză,
deja construite pentru Mântuire. Ştim că mâine soarele va răsări, şi asta-nseamnă că ni
s-au deschis deja, înmugurite timid, organele de simŃ pentru viitor, căci altfel cum am
îndrăzni să credem asta? Când frunza migdalului se frăgezeşte, înŃelegem că
primăvara-i aproape. Când vedem un nor la apus, ne spunem «Mâine va ploua». Sunt
primele mărci ale naturii noastre vizionare. (…) Atunci vom Ńine-ntre degete universul
nostru inflaŃionar ca pe-un clopoŃel auriu, al cărui sunet dulce îl vom sorbi uneori, cu
nesfârşită nostalgie: cling!“
Ce sens avea aici neologismul mărci cu rezonanŃă în brand sau în BMW? (Era
poate mai nimerit decât suabul marcă bulgarul mălciş, adică să taci mâlc.) Dar
sintagma universul inflaŃionar? Care provoacă erecŃia celor mai iritante asocieri cu
politica liberală de limitare austeră a puterii de cumpărare de cărŃi a publicului
cultivat, pe motive că trebuie stăpânit fenomenul inflaŃionar!
* Nu contează în risipirea zilelor vieŃii noastre diferenŃele de vederi. Ceauşescu
suferea de macropsie văzând apartamentele de bloc ca pe nişte cutii de pantofi stivuite
la Magazinul Cocor, pe când beneficiarii cârcotaşi, în micropsia lor, le vedeau ca pe
nişte cutii de chibrituri, la tutungerie, când se găseau, adevăratul lor preŃ lămurindu-l
abia economia de piaŃă prin agenŃiile imobiliare, trecând însă peste o baltă de sânge
spălată de gunoieri de pe carosabilul de la Dunărea, ca să se oglindească virtualele
luminiŃe de cazinouri. Singura întrebare la Judecata de Apoi se referă la ce cărŃi s-au
citit acolo, ce muzică s-a ascultat, ce albume s-au răsfoit, ce săruturi fugare s-au dat pe
palier sau în balcon sub luna atotştiutoare.
* Parodierea New Age a înălŃătorului din insectar fior biblic ratează emoŃii
spirituale compatibile cu ceea ce a realizat panteist meşterul Arghezi, în sublima proză
lirică din „Vântule, pământule“. Iată cum ar fi sunat purificat de neologisme inspiratul
extract de mai sus, la un credincios Regal:
Dumnezeu nu este departe... L-ai simŃit? Se clatină vişinii, au tresărit foile de
porumb, s-a culcat iarba ciulită şi s-a ridicat ca o blană de câine pe care-l mângâie
cu o vorbă ciobanul.
141