Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

însă, ca David cu praştia, numai că de mare prost gust chici uneori, cum ar fi sănfăşori
în pixeli, în culori acrilice pe zale gasteropodale, marmura michelangiolescă în
care merită sculptat eroismul Neamului Românesc, ultima oară afirmat la RevoluŃia
Împuşcată.
* Singura asemănare a Autoelitei cu CleptocraŃia. Provenind din filozofie,
literatură, entomologie, teologie şi soteriologie, modelarea formării Autoelitei este,
vasăzică, foarte departe de o imitatio Mafiae, după melanjul paradigmatic al
activiştilor, securiştilor, burgheziei de merit şi al lumii interlope, deoarece este
inconcevabil falimentul ei jenant în Luminarea Poporului, aprovizionarea studentului
cu cărŃi, Monarhia bipartidă, reprimarea bolşevismului, fixarea conceptului de
autolichele, desăvârşirea Bibliotecii NaŃionale, canalul tv didactic, Wikipedia
Românească, proiectul ideal al Catedralei Mântuirii Neamului, analizele de nevoi,
emanciparea personalului din educaŃie şi Recuperarea cu ajutorul lui Dumnezeu a
Basarabiei.
Din voinŃa pervazivă de a încuraja iniŃiativa în societatea liberală, deprimând
victimismul, singura asemănare a Autoelitei cu CleptocraŃia este doar că pe când Ńara
a mers ca racul, gheparzilor, megaintelectualilor le-a cam priit Epoca Mooye, de la
foarte bine la excelent, ca avere, poziŃie socială, mediatizare, travel şi ascensiune în
ierarhia instituŃională.
* Moarte Intelectualilor! Cum a fost posibilă emanarea acestui slogan urât, de
la coloanele muncitoreşti, nu numai IMGB face ordine, scurse în 1990 pe Şoseaua
Ştefan cel Mare spre PiaŃa Victoriei, unde trebuia salvat Frontul, adică
criptocomunismul lui Iliescu şi fesenismul lui Brucan?
Simplu: majoritatea eroilor revoluŃiilor nu se recrutează la homosapi dintre
cărturari, deoarece oamenii cu multe diplome – nechezoli de ambe speŃe – îşi rezervă
mai de fiecare dată plăcerea de scrie abia târziu cândva eseuri despre cum le va
conveni noilor lor Stăpâni să se spună că a fost sub Fostul, lipsind/mancând adică de
la a lumina poporul exact când era nevoie mai mare de lumânări în sufragerie.
Căci Intelectualul e un om deştept care chiar dacă are idei proprii îşi foloseşte
competenŃele filologice şi talentul mai mult pentru a le exprima pe ale Stăpânului său
ori, în conflictele manifestării dominanŃei, când faci totul să-Ńi îngropi rivalul – o
istorie a literaturii române din perspectiva criticii represive fiind aproape ilizibilă din
pricina perpetuării senzaŃiei de vomă.
Înainte de a citi un Intelectual de succes, întreabă-te ce Stăpân are!
* Nimic nu e întâmplător în istorie, iar teribilul slogan Moarte Intelectualilor!
trebuie să recunoaştem cinstit est-etic că în acel moment de răscruce, şi numai în acel
moment, se justifica perfect. Deoarece dacă Clasa Muncitoare nu s-ar mai fi oprit din
protestul anticeauşist demarat în 15 noiembrie 1987, dărâmând bolşevismul întâi în
România şi sorbind Prutul, cărturarii noştri pui de nomenclaturişti s-ar fi aşezat tot pe
o poziŃie de echilibru social, asigurând cel mult dialogul dintre părinŃii lor cu ochi de
fecioară despletită şi gloata hămesită, întru grabnica stingere a conflictului.
Acele coloane proletare Zola ce se scurgeau mugind germinal dinspre Obor spre
Muzeul Antipa şi Televiziune, deranjând pe Lepidoptera postromânismului când
tocmai dezvolta încă şi mai antiEminescian Poema chiuvetei, în Levantul şi Visul
chimeric, vizitându-şi însă regulat, cu pietate filială neobişnuită la români, pe părinŃi,
au sensibilizat pre mulŃi optzecişti să asculte de mămicile lor, să nu se bage cu
452