Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

Crohu pe optzecişti, un tineret cult, exigent, generos, cu milă de Neamul Românesc şi
de care însă pătura superpusă şi cleptocraŃia să tremure, să stea în cea mai mare frică,
amintindu-şi zi de zi, ca de cadavrul din debara, că e o problemă, Mântuirea asta.
* Despre a merge la templu. Las la o parte bizareria că graŃiosul roman
Travesti, prin descrierea sinistră a directorului care răspundea de junii excursionişti,
atât dinaintea părinŃilor cât şi faŃă de Partid, este o instigare inconştientă, întrucât
utilele tabere de odinioară nu mai sunt, – ca liceenii să facă sex în curtea unităŃii
şcolare „frecventate“, primejduind tot ce-au învăŃat pe la orele de religie, inclusiv
Mântuirea! Constat doar că ar fi foarte dureros ca unii beneficiari de ambe sexe ai
efectelor de sinceritate din Orbitor să se masturbeze şi... doar atât, fără a Ńine seama
de avertismentul spiritual al antiEminescianului eminent critic Chivu, că să vază bine
pe ce pun mâna, să nu confunde adică extazul fiziologic sau insightul filologic cu
adevăratele uniuni mistice, în care FiinŃa Supremă are un cuvânt foarte greu de spus,
autolimitându-şi din vina editorului, cu umerii curbaŃi sub laba ei grea, până şi
tineretul Epocii Mooye comportamentul delabrat de să nu mai simtă chemare la
frecventarea bisericilor şi nici măcar a unor locuri de comuniune ca discotecile,
stadioanele, sălile de forŃă şi cluburile.
* AberaŃie calculată, blasfemie!
Oricât de nebun, oricât de halucinat de extazul scrisului ai fi, îŃi este totuşi
evident că dac-ar veni vreun Dumnezeu cu-n ozeneu în RO, n-ar acosta nici de-al
dracu la Palatul Parlamentului meu sau la Muzeul NaŃional de Artă Modernă ci, firesc,
numai la Palatul Patriarhiei (cândva, de Eminescu, zis Camerele), pentru a discuta cu
Sfântul Sinod al BOR probleme specifice.
Este o tehnică uzuală, de mult caramelizată, a Autoelitei atitudinare să genereze
prin provocări nu atee, dar contra lui Christos, reacŃii extremiste la tineretul idealist,
pentru a se prezenta dincolo de Nădlac Nu Ştiu Cine ca Martir Erou Civilizator, cu
participările stocate-n CV putând lesne cuceri sinecure unde se gestionează banii
păstraŃi de popor pentru mai târziu, adică pentru cultură, va să zică pentru Epoca de
Aur de după Marele Cutremur Catastrofal.
* AberaŃie calculată, blasfemie?
Precum Ceauşescu era ancilla Domini, de nu ştia că demolează cartierul Uranus
întru a elibera teren şi a ridica fundal vanitas faraonic pentru Catedrala Mântuirii cu
hram Izvorul Tămăduirii Neamului, aducându-şi obolul cu frică cleptocraŃia prin
virament sau în numerar întru spălarea fără de număr păcatelor, aşa şi Mircea
Cărtărescu, atunci când alege tocmai Casa Poporului ca peron pentru aşteptarea lui D-
zeu, Doaaamne, nu ştie ce face!
El pledează, în numele Domnului nostru Iisus Christos, pentru nevinovăŃia de să
înălŃăm cât de curând, până nu ni se prăbuşeşte sufletul Românesc de greutatea
păcatelor Autoelitei, Catedrala Mântuirii Neamului, ca pe o arhitectură cu tâlc, dând
seamă de ceea ce se putea construi sub totalitarism şi ce ne permitem acum în
democraŃie.
Mare e puterea lui Dumnezeu AtotŃiitorul şi Mircea, ca ăia din filmul lui Steven
Spielberg Întâlnire de gradul trei, care modelau în piureu muntele unde va coborî
ozeneul, nu prea are ştire, ca Sibilele-n transă, că chiciul său textual, îndumnezeinduse
spre finalul O3, remodelează Casa Poporului ca pe un sanctuar, ba chiar ne şi spune
Autorul cu guriŃa lui ce capacitate s-ar cuveni să aibă Catedrala Mântuirii Neamului,
când el are în Casa Poporului o sincopă ce îl duce la macropsia de a vedea: „bazilica
132