Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

final e o problemă numai pentru 2, eu şi Mircea, un scandal înghesuit între doi profi
navetişti de la Şcoalele gemene 41 şi 42 în defunctul roşu şi negru vierme cu burduf
109, ceea ce chiar că nu mă interesează.
Voiam să subliniez cu un rictus dureros doar risipa că România Regală, ca
absolut toată istoria noastră, este terminată ca Mănăstirea Văcăreşti, chiar dacă se va
reconstitui ceva cu numele ăsta. A fi urmaş de deŃinut politic, adesea supravieŃuitor pe
bază de compromisuri, e lucru de ocară, nu s-a reînnodat nimic cu România Eternă,
cea din 26 iunie 1940, Orbitorul e conceput pentru cel ce provine din fluture
somnoros de nomenclaturişti sau securişti, trăim în łară Nouă, fundată nu la 31
august 1944, când au intrat tancurile sovietice în Bucureşti, ci la 5 martie 1998, când
megaintelectualii au reuşit să ne despartă de Eminescu, în folos propriu, cu îngăduinŃa
CleptocraŃiei.
* Scriitor Român contemporan, de n-aş fi fost Unicul Cititor al O3, chiar dacă
am îndeplinit funcŃia de lider vremelnic al Sectei Cititorilor şi Destinul mă îndrepta
spre a fi ales liber de Sărbătorile din Decembrie 1989 Director fesenist al uriaşei şcoli
de literatură 42 Voluntari cu clase până la litera O, şi cu zonă de influenŃă spre Pipera,
întâi director plin şi, după refuz, căci aveam de scris, măcar adjunct, nu regretam pe
atunci că nu mă dedicasem mai mult nobilei activităŃi de a trimite câte un feedback de
lector implicat lui Mircea.
Eu eram de părere că scriitorul trebuie lăsat în pace, să se formeze până devine
omniscient, şi chiar subliniez că Mircea Cărtărescu a avut cea mai lungă ucenicie
dintre scriitorii postmodernişti sau sexualişti, apucându-se de TO abia după epuizarea
în deplină transparenŃă a lecŃiei Eminesciene, ale cărui efort ecouri de descâlcire sunt
dramele autoriceşti din Levantul şi Universul chimeric.
Mă mira – şi mă cam mir şi acum – că nu înŃelesese colegul meu adevărul
suprem în artă, aforismul că literatura nu se face pentru a fi tipărită, ci pentru a sta în
sertar, stocată adică în Akasia, ca contul nostru cel mai de preŃ, când se ia cineva de
tine să poŃi zâmbi cu superioritate că ai pe ce să te bazezi şi atunci agresorul nu-Ńi
şifonează decât nişte aparenŃe, ba nici atât, pentru că o iluzie nu poate face nici un rău
unei alte iluzii.
Cum sunt, de exemplu, Eu înfăşurat în manta-mi, indestructibil, Unicul Cititor
al O3, al infamei pagini 420, din care postmodern origami mă bazez pe un soclu
durabil.
36