Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

cultural şi ne dau un gust amar. (Sorin Adam Matei, 13 iulie 2006, în Observatorul
cultural).
În loc de CONCLUZIE, de solicitat Autoelitei, cum e şi la bănci, o declaraŃie
fermă că a falimentat, ca să se angajeze alŃii la investiŃii în domeniul lăsat de izbelişte.
* Două leacuri sunt să refaci, eventual cu fonduri UE, din nou Regală şi
explozivă mămăliga: Infrastructura Intelectuală care să asigure egalitate de şanse
încurajatoare să te apuci şi de Emanciparea Cadrelor Didactice, spre a putea fi
folosite ca o curea de transmisie între filozofia soteriologică a Autoelitei şi proverbele
Gloatei, înfăptuindu-se astfel condiŃia sinecvanonă Mântuirii Neamului cu
Intelectualii lui cu tot, anume Luminarea Poporului, fără de care procesare a minŃii
electorale pluralismul nu rodeşte, nu devine democraŃie.
Într-adevăr, cel mai bine ştie Partidul Cadrelor Didactice cât de greu e să
pătrunzi la Salonul Auto, ca să faci lăcrămaŃie de la cocalari Autoelitei, bunăoară că
nu e benefică naratologia la clasa a VII-a, şi în general pretenŃia universitarilor de a
scoate din necunoscutul elev, sub vremi când aproape că nu mai citeşte că toată ziua
şi toată noaptea s-ar maneliza, beneficiind de egalitatea ontică a culturilor, nu un
cititor şi un consumator de carte onest, ci fără zăbavă de-a dreptul vreun obraznic
critic antiEminescian, nici măcar promoter tv de sarmale naturiste.
* Dar ce este Akasia asta? Cugetare măiestrită şi dampf de religiozitate atee! E
un energizator al speranŃei, în exclusivitate pentru cine se trezeşte pe frunte cu o
coroană de spini, de mărăcini, de acacia, arbore pe care l-am descoperit într-o poezie
citită nu la Şcoala 41, nici la 42 sau la 44, ci la Şcoala 43, din aceeaşi conurbaŃie
Colentina-Voluntari-Pipera, străjuită de statuia în creştere Goya a gigantului voievod
Mircea Ciobanu.
Ipotetic, aceşti spini, multiplicaŃi fractalic şi holografic, se pot interconecta
precum neuronii sau ca sorii patriarhalelor uliŃe ale Giurgiului convergente spre
Alergătoarea de cursă lungă Diana, însoŃită de Căprioara lui Labiş, şi pot reŃine toată
informaŃia despre cel martirizat.
Iar speranŃa este că această memorie universală se conservă la nesfârşit, intactă,
la Berevoieşti-Scăieni ca şi în cosmos, fiind citită cândva de Divinitate sau chiar de
omenirea viitoare, cum şi noi studiem arhivele SecurităŃii stivuind şi restivuind foile
de placaj inscripŃionat ale Karmei fiecărui om al muncii sau al huzurului. Tocmai de
aceea, speculaŃia merge cu îndrăzneala până acolo încât să se considere că Akasia se
perpetuează în dimensiunea ei, este o permanenŃă, pe când Big Bangul şi Big
Crunchul se produc în cele trei-patru ale noastre, levantine, şi deci sunt doar aparenŃe,
aşa că să stăm cu frică şi să respectăm invariantul din însăşi organizarea pe Ńări a
Akasiei, confirmându-se că se judecă Neamurile, nu indivizii, în sensul că dacă n-ai
reuşit Luminarea Poporului tău şi el va fi damnat, nu te poŃi sustrage nici tu acestei
pedepse vecinice, indiferent cât de şmecher ai fi Intelectualiceşte, ba chiar expert
bucureştean în d’ ale Mântuirii.
* „În miezul nostru suntem nemuritori, pentru ne-am întâmplat o clipă pe lume.
Vom exista veşnic pentru că, o clipă, am existat.“ (O3, 553)
Cu alte cuvinte, odată luaŃi în evidenŃă pe microfilmele din Akasia, suntem
indestructibili. Cine şi-a ars dosarele înainte de asasinarea Mitului Eminescian,
râzându-şi de CNSAS, nu le poate şterge şi din Akasia!
Draci! Aici este iluzia materialismului postempiriocriticist care consideră
cunoaşterea ca pe un proces infinit, în exil pe o bobiŃă de electron inepuizabil. În
54