Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

La 51 de ani, te pomeneşti trecut de Cotidianul lângă Dan Hăulică la „generaŃia
expirată“, procedeu de teroare psihologică uşor legionaroid, că te caută Moartea peacasă
să-Ńi dea pensia, dar trebuie să meditezi ca un înŃelept bătrân la propria
maturitate!
Nu se poate explica abandonul exterminator al manuscrisului cu M mare decât
prin scenariul că Mircea ne pregăteşte o carte mai importantă decât Orbitor!
Sau o carieră instituŃională, ca a lui Horia-Roman. Fiindcă este într-adevăr
regretabil că dl preşedinte Traian Băsescu, care a condamnat comunismul, nu-i
construieşte lui Mircea, pandant la ce are Patapievici, un cel puŃin tot atât de amplu
Institut pentru Semnalarea şi Monitorizarea Antiromânismului (ISMAR), de orientare
externă, sau Institutul pentru Valorificarea Operelor Abandonate sau Refuzate
(IVOAR) din Parcul Carol, de uz intern.
Academia? E prea puŃin. Poate chiar PreşedinŃia, în epoca post-Băsescu, pentru
care scenariile vorbesc şi de fosta consilieră Elena Udrea, ceea ce nu s-a adeverit însă
nici cu alŃi consilieri, cum ar fi Zoe Petre, nici cu Andrei Pleşu, deşi zodiile păreau
favorabile aducându-i pe lume în câte un 23 august, data biruinŃei de la Călugăreni, pe
drumul bucureştenilor spre conurbaŃia Giurgiu-Russe.
Implicarea Lepidopterei postromânismului într-o asemenea responsabilitate
supremă nu numai că ar da o şansă publicitară AcŃiunii Perpendiculare, dar obligaŃiile
de pază şi protocol l-ar sili pe Cel mai vândut scriitor român la a chibzui mai adânc nu
numai la cârnaŃii de Pleşcoi, de unde ar fi de baştină consiliera Udrea, ci şi la cât de
greu e titlul de erou, de care ne batem joc toŃi care n-am putut fi.
* O propunere indecentă. Se cam ştie din România literară că în RO, de la 8
ianuarie 2003 încoace, termenul politic corect nu mai este „lustraŃie“ ci „imposibila
lustraŃie“, deoarece RevoluŃia n-a făcut-o Poporul, Clasa Muncitoare, ci numai şefii
de promoŃie ai SecurităŃii ne-au scăpat de Ceauşescu şi tot ei au poziŃionat Ńara în
cosmodrom pe traiectoria fără întoarcere a economiei de piaŃă şi a democraŃiei de tip
euroatlantic, exercitând această elită providenŃială totdeauna şi în prezent controlul
deplin asupra complexului mediatic, nu numai intern, deci putând controla decisiv,
global şi discreŃionar cine face sau nu face carieră scriitoricească pe la noi şi-n
împrejurimi.
Faptul că dl Mircea Cărtărescu a obŃinut pentru O3 unanimitatea saluturilor de
întâmpinare dinspre absolut toate marile cotidiane şi televiziuni, chiar înainte de a fi
citită de exegeŃi şi promoteri cartea anunŃată, dă de gândit politic oricărui analist
contemporan.
De la cel mai mare om de stat român, dl Ion Iliescu, încoace, despre ale cărui
profunzimi ale gândirii politice nu-Ńi poŃi da seama decât lecturând cu creionul asudat
neplăcut în mână cartea de interviuri realizată împreună de renumitul politolog
Volodea Tismăneanu, nimeni nu a mai manifestat în RO o comparabilă disponibilitate
politică spre consens şi capacitatea de a-l realiza politiceşte şi culturaliceşte la nivel
naŃional şi interetnic ca dl Mircea Cărtărescu.
În caz că Nobelul nu va veni până în 2012, nu un Institut Cultural Român ca al
lui Augustin Buzura i se cuvine dlui Cărtărescu, dacă adăugăm şi că n-a mâncat salam
cu euri cât noi, petrecând mai mult în străinătate după RevoluŃia Futută şi instruinduse
în toate domeniile, nu un post onorant ca cel de preşedinte al Academiei dlui Eugen
Simion, nici măcar funcŃia de director general al Televiziunii de stat deŃinută de
istoricul Răzvan Theodorescu nu pot valorifica eficient viziunea şi cunoaşterea sa
despre lume, ci numai şi numai şi numai, oricât de indecentă ar apărea această
propunere, FUNCłIA SUPREMĂ ÎN STAT, preşedinŃia!
576