Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

Iar postmodernii sunt înaripaŃi, aerieni, ca îngerii dlui Pleşu. Oameni recenŃi,
recent mankurtizaŃi, ei nu sunt în stare să conserve nimic, nici măcar să ia în serios
conceptul de geniu.
Ci Eminescu n-ar fi fost numit Poet NaŃional de Românii Regali dacă viaŃa sa n-
ar fi fost hotărâtoare pentru Marea Unire de la 1918, începând de la organizarea
Serbării de la Putna şi sfârşind cu citirea Doinei la dezvelirea statuii lui Ştefan cel
Mare, pe care-l face mereu şi mereu Lepidoptera postmodernismului curvar, cu toate
că simte că e vituperată din ce în ce mai mult şi de mai mulŃi.
Dacă Mircea consideră Kitsch dezgustător a-Ńi cuceri iubita cu poezii, adică nu
cu ciucurelul, atunci nu poate decât să aplaude că în Capitala Ńării lui Hitler şi a lui
Heider, vreun gazetar sportiv slăbănog ca Goebbels va fi folosit sintagma „cal de
curse genial“: „Cuvântul «geniu», definitoriu pentru arta mare, aristocratică, elitistă a
modernităŃii europene, se «democratizează» deodată, distrugând bariera dintre aceasta
şi lumea plebee a consumului de spectacole, sportive şi de alte naturi.“
Nu s-a rupt nici o barieră, şi uite de ce: pentru că Gloata n-a început să citească
Omul fără însuşiri!
Dar avantajul acestei poziŃii doctrinare fascisto-bolşevice egalitaristice, pe lângă
lipirea lângă publicul cultivat şi cel fesenist a unor hălci mari din cel manelar, este
că nu mai ai deosebire între T. O. Bobe şi Eminescu, nici între Gorzo, care ar putea
face un San Pietro doar din slănină, şi rău îmbrăcatul Michelangelo de-şi scotea
cizmele cu propria-i piele cu tot.
* Odată publicat, textul are semnificaŃiile pe care i le dau cititorii, scriitorul
nefiind decât unul dintre promoteri, pamfletari, glosatori sau exegeŃi. Concepută în
primul an de trai european al regiunilor României, 2007, viziunea măcelăririi
Soldatului Necunoscut poate fi o involuntară metaforă sumbră a unui destin iugoslav
pentru teritoriul Românesc, dacă interesul euroatlantic va fi impus Patriarhului
moscovit secesiunea Kosovo de Serbia contra unei compensaŃii strategice în
Transnistria şi chiar mai mult decât atât.
Oricum, de la colŃul de cotitură din 2 iunie 1997 încoace neexistând muşcătura
vreunui preŃ politic pentru postromânism, nu ne-ar mira o recomandare a
megaintelectualilor către Republica Moldova să se lepede de Transnistria luând ca
model cum a scăpat România de Basarabia, intrând în UE fără s-o doară capul, adică
Autoelita, fără Fezabila LustraŃie şi fără Infrastructură Intelectuală.
* Mă aplec peste margine, peste balustradă, fiindu-mi din ce în ce mai evident
unde greşeşte Mircea, anume că, punând între paranteze Luminarea Poporului, ia în
serios conceptul american de postistorie, pe care Românii îl rejectează din instinct, nu
pentru c-ar fi barbari ci pentru că nu le convine ca istoria lor să se termine înainte de
a reface coeziunea Neamului Românesc într-o Românie prosperă şi liberală, mamă
fertilă pentru toŃi fiii ei implicaŃi în idealizarea Misiei Culturale, adică să ne
exprimăm în universal ca fraŃii de gintă latină italieni, francezi şi spanioli, indiferent
câte blocaje am întâlni aici, la PorŃile Orientului, larg deschise spre Bulgaria şi spre
Levant.
* Să fim optimişti! Idealizarea Misiei NaŃionale va veni chiar de la burghezia
română, de Merit sau chiar cleptocrată de şpagă, în lupta ei pentru supravieŃuire,
sugrumată pe teren propriu de emisarii altor popoare sau de mafiile transnaŃionale.
399