Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

scriitori români, dar şi ai literaturii universale, în mod cert singurul din generaŃia sa,
care face sistem. De aici trebuie pornit în a judeca inclusiv volumele considerate
marginale, concesii marelui public şi cerinŃelor sale mundane sau amestecându-se în
vremurile destul de tulburi pe care le trăim. CărŃi precum Travesti sau De ce iubim
femeile fac parte din acelaşi proiect integralist, totalizator.“
Ceea ce înseamnă că orice va publica de acum înainte Mircea trebuie
achiziŃionat, laolaltă cu – din acelaşi sistem în orice istorie a ideilor nu a acarienilor –
operele şi marfa cenaclistelor sau cenacliştilor de la Litere.
Principiul remanent din obscenul contur al histerezei fiind că e interzis a
compara sfera Ierunca a capitulărilor faŃă de banul bolşevic cu sfera PropinaŃiu a
prostituării, în libertatea de a produce cucerită prin jertfă, pe banul capitalist intern sau
extern.
* Dacă Mircea însuşi nu s-ar fi mărturisit că „o altă temă, foarte importantă
pentru mine, cea a androginiei, care constă, cum spunea Jung, în faptul că fiecare
bărbat oprimă în el o femeie şi fiecare femeie oprimă un bărbat. Am scris un întreg
roman, Travesti, ca să eliberez sora ascunsă, ca sa dau cuvântul femeii din mine“, –
atunci ideea de sistem a lui Angelo Mitchievici ar fi părut sterilă, dar acum Robert
Musil, care nu apărea în TO, are loc rezervat lângă profeŃii biblici la masa rescrişilor
în Opera Completă.
* Cea mai mare deziluzie a parcurgerii Proiectului Orbitor este că nici măcar în
final nu Ńi se dă răspuns la întrebarea amară, a marelui scriitor fesenist Maxim Gorki,
cum am ajuns scriitor. Încerci să deduci, dar te doare capul, ca pe Herman la câteva
ore după injectarea sub Ńeastă cu sperma astrală a femeii păianjen Soile.
Dar asemenea clarificare a fost să fie cândva, în paradigma Papini-Istrati.
Acum, putem doar presupune forensic, doar dispunem, nu? de genomul uman şi
de structurile antropologice ale imaginarului. Era fascinant fluturele mamei, pe Ştefan
cel Mare, dar obiceiul de a scrie în versuri îi va fi venit lui Mircişor imitând ce făcea
tăticu, din ce „chie“ pe hârtiile lui la Steagul Roşu! Şi cum reportajele din agricultură
miroseau usturoiet ca paporniŃele şi ilicele din tramvaiul 21 la PiaŃa Obor, ca să nu
clachezi şi să nu te ducă la policlinica din Nada Florilor, altă sublimare nu aveai decât
să parodiezi pe Virgiliu, care înainte de a ajunge pe mâna medicilor şi a lui Broch,
nemurise conservatorismul roman de tip Eminescian în celebrele şi inimitabilele
Georgice.
*Adrian Păunescu are de învăŃat la bătrâneŃe, din firul narativ al lui Mircişor,
cum se scrie Repetabila povară pentru un public superior, cultivat. Nu cu sentimente
ci cu efecte de sinceritate: ideea e a-i dezgoli pe părinŃi şi a explica de ce au rupt într-o
noapte patul.
Las' că şi alŃii s-au masturbat experimentalist scandalos în frigiderul încărcat
occidental de bunătăŃi al familiei. Iar Philippe Sollers, despre locurile de uşurare a
realizat prin 1957 o monografie mai durabilă decât Zidul Maoist: Introduction aux
lieux d’aisance, écrit à dix-neuf ans (pendant les cours d’économie politique).
Altminteri, nu există în Orbitor nici o revelaŃie a poeziei în sens Eminescian, ca
trăire aparte. Se descoperă nu stelele-n cer ci blocul cu subsol, lift şi paliere,
magazinele, cartierul, iar femeia/fata e un obiect de consum.
Prin urmare, poezia are accepŃia filolo şi nu e un scop în sine, ci un instrument
de succes, speranŃa accesului din Zona civilizată Butterfly în Zona luxoasă Zoster,
lângă copilaşii marii nomenclaturi, cum ar fi de pildă „geamănul“ Volodea
275