Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

la fel stăm şi cu bizareria că în TO mai că nu-i loc, ca-n Proust, de gelozie şi atunci e
o grandomanie patetică a explica pe lună plină de ce iubim femeile, când n-ai trecut
prin ce zice poetul poporan de la Anonimul că of, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta
dumitale: Foaie verde lămâiŃă, Mă dusei în grădiniŃă, Văzui iarba pitulată, Şi
mândruŃa răsturnată!
* Laudă muncitorului Român. InconştienŃa dlui Mircea Cărtărescu de a muta
zvonul diversionist cu zecile de mii de morŃi, din momentul Brucan-Brateş de Crăciun
al RevoluŃiei în momentul descoperirii mormântului LuminiŃei BoŃoc (eleva
timişoreană ucisă în Calea Lipovei la 17 decembrie 1989 şi înhumată pe ascuns,
posibilă patroană BOR a învăŃământului Românesc) sau a pozelor din Cimitirul
Săracilor ale României libere iarăşi mai devreme de 21 decembrie, este
impardonabilă.
Nu faptul că armata a tras în timişoreni a declanşat explozia demonstraŃiilor în
toată łara, ci uluitoarea întoarcere în stradă a marilor concentrări muncitoreşti
timişorene din 20 decembrie, dezastru care l-a silit pe Ceauşescu SĂ VORBEASCĂ,
ceea ce a permis simultaneitatea exprimării revoltei pe care o pregăteam toŃi!
Timişoara lui 20 decembrie 1989 – un document al evoluŃiei omului social,
capabil să se jertfească pentru Libertate, trecerea trupelor cu tancuri cu tot de partea
populaŃiei, spre neliniştea generalilor, moment ce se va observa doar de către analiştii
profesionişti din Akasia, în istorie nelucrând transnaŃional decât promoterii cu
butaforia Căderii Zidului Berlinului fără a strivi pe nimeni.
* RevoluŃia Împuşcată este o uriaşă schimbare de paradigmă: dacă Ceauşescu a
tras cum a tras, iar Iliescu de vreo treizeci de ori mai mult, scăpând nu numai nereŃinut
pentru cercetări, ci fiind şi supralegitimat ca inocent şi european de însăşi Autoelita
înregimentată electoral în decembrie 2000 de Noul Stăpân, atunci modelul mămăligii
care nu explodează probează nu laşitatea, ci înŃelepciunea muncitorilor şi Ńăranilor,
care au dus sub alte forme lupta necurmată cu securistul de obiectiv şi cu puzderia de
paraziŃi activişti ai partidului, fiind vina Intelectualilor comoditatea sau răutatea de a
nu o fi evidenŃiat ca „plauzibilă“ în scrierile istorice postmoderne de după 1989.
* Fesenismul Căpitanului şi al Autoelitei. În concluzie, teoretic Intelectualitatea
nu se fute mai bine decât Clasa Muncitoare, nici măcar în peisajul Intelectual chici
fără chiloŃi binemirositor de la Bellagio, iar ceea ce i-a revoltat pe mineri în
profunzimea Intelectuală, socratică, a inconştientului lor trudit, făcându-i vulnerabili
la manipulările mono-televiziunii de atunci, a fost practic următoarea evoluŃie: că
FSN-ul s-a spart nu monocolor, neseparându-se Brucan – preşedinte RO, iar Iliescu –
lider partidului dominant FUS-FSN cum se va fi complotat, ci doar un FSN reformist
de un FSN retrograd. FSN-ul reformist şi evident mult mai mic l-a luat Petru Roman,
dar a fost deposedat de el, cu Intelectuali bărboşi sau nu cu tot, de viitorul preşedinte,
căpitanul Băsescu, inventatorul propagandei perpetue, suportate de beneficiar, că aici
sunt îngropaŃi banii dumneavoastră! Spre sfârşitul mileniului şi puŃin după, datorită
eforturilor depuse de FSN-ul retrograd în interesul integrării euroatlantice a
cleptocraŃiei s-a ajuns la o coloratură social-democrată de ocupaŃie deplină a acestui
culoar spre Parlamentul European, pamfletul Baroane! – de neseriozitate argheziană –
neslujind decât la imaginea comercială de atitudinar civic a foiletonistului, nu la
alterarea acestei evoluŃii social-democrate a baronilor spre normalitate europeană.
Anormal şi umorul minerului fiind paradoxul că, nepreocupându-se de
Luminarea Poporului – sarcină uriaşă, ca de neom, ce ar fi însemnat aderare la
192