Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

de sânge nevinovat –, ceea ce se mai justifică, întreaga Autoelită fiind conştientă că
multă vreme nu va avea peste Prut o piaŃă de carte cu cifră de afaceri consistentă.
A-l lăuda însă pe Mircea că a trecut prin RevoluŃia Împuşcată ca maidanezul
prin piscina surdului, fără a-şi modifica literatura cu nimic, scriind şi-acum ca înainte,
este însă, dac-ai fost măcar o dată la Drept, să-Ńi plăteşti la subsol căminul sau
cantina, şi ai nimerit pe la Cercul de Logică cel îndrumat de Gustav Niels Öffenberger
şi de alt Mircea, basarabeanul Mircea Constantinescu, de la Catedra de Logică, un fel
de judecată de valoare exprimând involuntar ilogic un Apel către nostalgici şi
neinformaŃi să se încline la libertatea de sub marxismul târziu, ceauşist, din RSR.
* Mozolul, capacitatea de invenŃie epică. Este mult moromeŃianism în „lauda“
Liiceanului, care n-a ezitat să-l probozească nici pe directorul ICR, Patapievici, când
i-a greşit în chestiunea blocării angajării la CNSAS a dlor Dinescu şi Pleşu, foşti
membri PCR, postmodern şi post-socratic, cam contrar legii momentului, care voia
nedalmaŃieni la arhive.
Alarmarea publicului cultivat că Mircea Cărtărescu scrie după Revo ca şi
înainte de Revo te face să reciteşti.
Pe de o parte, constaŃi cu stupoare mozolul, că în 3O critica bolşevismului şi în
particular a securităŃii nu depăşeşte cu un fir de păr roşu clişeele folosite cu voie de la
poliŃie în anii dezgheŃului ceauşist când Popescu-Dumnezeu a permis şi chiar a
recomandat lui Buzura critica cu floricele de nu-mă-uita a obsedantului deceniu dejist!
Ci cuplul primordial din finalul fluviuromanului Der Mann ohne Eigenschaften
al exilatului în ElveŃia Robert Musil, Osiris-Isis, adică Ionel-Estera, este caricaturizat
burlesc şi popular în Proiectul Orbitor până devin deplin simpatici şi inofensivi: el un
travestit în consilieră prezidenŃială, ea o supercurvă mediatizabilă meteo tv, cea mai
simpatică şi mai pricepută din literatura noastră de calibru greu, pentru publicul fin
cultivat, roşcata nimfomană marxistă muzicală sugerând promisiunea unui regal,
precum în cazul Voievodului Culturii Carol al II-lea, bazat pe forŃarea barierei
himenal-masochiste dintre real şi paradisurile halucinatorii sau onirice, suprema ei
calitate fiind însă mozolul, capacitatea de invenŃie epică, adesea superioară lui
Mircea însuşi.
Pe de altă parte, la o privire de psihanalist oftalmolog, rămâi siderat perplex de
transferul de apucături ceauşiste pe care geniul simulant al lui Cărtărescu îl realizează
cu fidelitate spre Epoca Mooye, cum am arătat mai sus.
* ExerciŃiu de comunicare. Să se aleagă randomizat un filantrop generos din
Top 400 şi să i se solicite sponsorizare pentru o cercetare de confirmare sau nu a tezei
colaboratorului BBC şi FE, profesorul de sociologia comunicaŃiilor Sorin Adam
Matei, de la Purdue University, Indiana, USA, expusă într-o carte pe care n-a citit-o
autorul pamfletului anti-DRO Oierii MinŃii, deşi merita un Apel către lichelele
desŃărate, din moment ce agita cum că în cultura Epocii Mooye comunicarea mai lasă
la noi de dorit, fiind obturată de „grupările de prestigiu“, care nu au putut aplica
împotriva unui ne-neica-nimeni, bine verificat antinoichist, complotul tăcerii de uz
intern.
Scenariul Monografiei Autoelitei, posibil bestseller Humanitas sau Polirom
sau măcar Apostrof pe măsură ce ne descentralizează fotbalul clujean, va trebui să
cuprindă mai întâi o investigaŃie, prin mijloace specifice, în structurile antropologice
de rudenie sau simpatie dintre diferitele sau clonatele personaje cu putere de decizie
culturală (instituŃii, jurii, periodice, traduceri, emisiuni tv, reprezentări RO în WO,
publicitate), cine a cui nevastă sau amant(ă) este, în ce chip sunt prieteniile, seducŃiile
349