Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

face pe toŃi din nişte critici simpli glosatori, cum ar fi „totul pe-un fir de praf în
mişcare browniană prin inconcevabilul univers“.
Demersul e cu atât mai promiŃător cu cât s-a spus pe la tembeliziuni că, înainte
de a-şi descoperi vocaŃiile filozofice, domnii Liiceanu şi Pleşu ar fi fost buni de dat la
Teatru, mai ales ultimul fiind supradotat ca recitator Eminescian, ceea ce ne face să
visăm că nu e prea târziu, ca în regia antiEminescianului scenarist Răzvan Rădulescu,
să ne rămână pentru Posteritate şi pentru când Neamul Românesc nu va mai fi,
interpretarea canonică pentru Căldură mare pe SapienŃei, cuplurile celebre de până
acum nesatisfăcându-ne prea extraordinar, ca gândire sapienŃială îndeosebi despre
cum se pune cruce.
* Temă. Să se demonstreze că Literatura Română este nefuncŃională pornind de
la studiul de caz că ce s-a întâmpla – nimic! – dacă nici o editură n-ar mai publica
vreme de trei ani autori români şi mini-librăriile noastre s-ar umple cu carte importată,
eventual tradusă.
* ExerciŃiu pentru demagogul tânăr. Să se scrie un referat în care să se
demonstreze că Autoelitei, apropo de kkt, fecală şi demitizări, nu de norodul căruia-i
suge pibul trebuie să-i fie ruşine ci de întunericul în care l-a Ńinut aproape 4 cincinale,
cât profeŃise Brucan.
* ExerciŃiu de contestare. Imitând notaŃia morală a dlui Pleşu,
supradocumentarea de brand Patapievici şi discursul de boier serios al lui Mircea
Dinescu, să se conceapă şi să se expulzeze 30-35 de pagini dintr-o carte virtuală, de
preferinŃă audiobook, intitulată în spiritul nu neapărat optzecisto-sexualist al Şcolii de
la Târgovişte: Ce faŃetă a icosaedrului SecurităŃii am contemplat noi din colegiul
CNSAS.
* Temă. Să se citească pe roluri, cu intonaŃie textele de mai jos de pe forumul
Observatorului Cultural din 13 septembrie 2007.
MIHAI: În presa culturală trebuie să înceteze laudele deşănŃate şi pupincurismele.
Mircea Cărtărescu e un autor care a ratat, a gafat, a vulgarizat, a folclorizat şi a uitat
să scrie normal. „Aripa dreapta“ e cel mai mare eşec al lui Cărtărescu. Autorul abia
mai poate să scrie editoriale - altceva nu ştie - şi acelea foarte, foarte slabe, pe linia
pro-Basescu, hotărâtă de Liiceanu pentru toŃi autorii Humanitas.
ALINA: Nu vă fie frică! Cărtărescu e genial, iar voi sunteŃi nişte frustraŃi. E genial!
SunteŃi contemporani cu cel mai mare prozator român al tuturor timpurilor şi voi staŃi
ca blegii. Ruşine! Cărtărescu este un Mutu al literaturii române! MândriŃi-vă cu el,
faceŃi multe interviuri, invitaŃi-l să scrie permanent în „Observator cultural“,
comentaŃi-i toate cărŃile. Cine e Bianca BurŃa-Cernat pe lângă Cărtărescu?
NICIODATĂ fătuca asta n-ar mai trebui să scrie în NICI o revistă; e un monument de
răutate.
VASILE: E aberant ce scrii şi ar trebui să te culci. Băi, Alina, ce Ńi-a plăcut în „Aripa
dreaptă“? Du-te la filmul lui Mungiu şi ai sa vezi acolo ce înseamnă viaŃa şi moartea
în timpul lui Ceauşescu. Mungiu e formidabil, Cărtărescu e plicticos şi urechist - el n-
a trăit dramele de atunci, l-a Ńinut Manolescu in braŃe până în 1989, iar acum îl Ńine pe
genunchi, ca pe un copil retardat, Liiceanu. Amândoi se plâng de conspiraŃii, dar cine
sunt cei mai bogaŃi intelectuali români? Cărtărescu şi Liiceanu! Pe prostia şi tăcerea
noastră ei se îmbogăŃesc.
234