Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

* Opiniile uzurpatorului Lăturiş. Aşa cum mulŃi Intelectuali sunt, printre
scriitori, ingineri şi, printre ingineri, scriitori, aşa şi Mircea Cărtărescu, ca poet n-are
lirism, e prozaic, n-a luat testul Eminescian, iar proza şi-o desparte de Adevăr şi de
real tocmai printr-o hipertrofiere lirică a eului, nefiind convingător, în consecinŃă,
pentru cititorul avizat, nici ca poet, nici ca prozator, ci ca dramaturg cu un singur
personaj, ca un experimentalist de talent şi ca un ideolog provocator memorabil prin
postromânismul său extins adesea până la antiromânism.
La sfârşitul lecturii, nu rămâi cu un adevăr cărtărescian antropologic, universal,
metamorfoza fluturelui fiind doar un Kitsch im Stil des späten Rokoko-
Postmodernismus, fără lipici nici pentru filozofie, nici pentru teologie, după cum
desŃăratul ăsta este departe şi de adevărul Românesc, din motive de exclusivism
citadin bucureştean de cartier, neexistând receptivitate reală la el faŃă de suferinŃele
poporului fără medicamente, în care vede, ca unele din fostele colege de cancelarie
căsătorite bogat, doar o adunătură de hoŃi, de inculŃi, de urâŃi, de patibulari şi de
nesimŃiŃi, care mai face şi elevi-problemă la beŃie.
Şi pentru ca demolarea acestui mit comercial să fie completă, irevocabilă,
merită anticipat că nici recunoaştere din partea publicului global nu poate spera la
infinit cine-l sprijină artificial, dincolo şi dincoace, deoarece pastişele lui după
prozatorii canonici universali sunt făcute inginereşte, cum cereau Ceauşeştii, ca
autodotare românească, adică ia să văd cum a făcut ăsta asta, ca să fac şi eu un text
fabulos la fel, dezastrul final fiind drama românului nenorocos că marii scriitori
planetari Gabriel García Márquez, Jorge Luis Borges, Érico Veríssimo, Mario Vargas
Llosa rămân fiecare columbian, argentinian, brazilian sau peruvian, pe când Mircea
Cărtărescu nu a dat deocamdată până în prezent un text Românesc ca Baltagul, care
să-l satisfacă pe canonicul Grama, ci doar o marfă cosmopolită, insipidă şi fără drapel,
ca cele contrafăcute la mişto pe vapor, brăzdând oceanele lumii.
217