Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

printre vitrinele Ringului, sau poate s-ar repauza coleg cu Volodea la vreo universitate
din State, întrebarea fiind numai dacă fără acea şicanare perpetuă, specifică
Bucureştiului Doamnei Chiajna – prima doamnă a Ńării sub Mircea Ciobanul, la
Curtea Veche, ar da opere mai interesante şi complete decât a „reuşit“, în auto-exil
amicul umorist al lui Eminescu, ceea ce i-ar periclita în favoarea lui Norman Manea şi
a Hertei Müller poziŃia de candidat Nobel cel mai bine plasat.
* Pe principiul filantropic. Rezervorul naŃional de candidaŃi Nobel este însă
inepuizabil, ca şi cel de olimpici, dar şi cu fluctuaŃii statistice pe zone mai
binecuvântate spiritual.
De exemplu, resursele umane ale învăŃământului preuniversitar deŃin diplome şi
grade validate de învăŃământul superior, de unde ne vin o groază de scriitori şi
atitudinari PhD de-şi asumă răspunderea fără rest, inclusiv pentru suplinitori, care nus
toŃi necalificaŃi şi fac faŃă la lecŃiile deşchise, facilitând criteriul UE ca să avem o
soŃietate deşchisă conformă DeclaraŃiei de la Pisa.
Mircea Cărtărescu (pronounced Curturescoo), the man who has made
Bucharest mystical, a fost atâta amar de vreme, un deceniu fertil, dascăl la Şcoala 41,
contemporan un timp cu scriitoarea manager cultural Carmen Firan, care preda
matematica la Şcoala 42 şi cu distinsa poetă Tatiana Rădulescu, de la Şcoala 43, totul
în amurg sentimental, cum s-ar exprima poetul Ion Machidon, de sfârşit de Epocă şi în
aceeaşi conurbaŃie Colentina-Voluntari accesibilă via Bucur Obor cu tramvaiul 21,
altminteri Şcoala 44 fiind în Nordul fabulos oieritic, la Pipera, iarăşi loc binecuvântat,
punându-se acolo bazele cele mai sigure Infrastructurii Intelectuale pe principiul
filantropic, descoperit de finanŃatorul celui mai postmodern club de fotbal, Steaua
Bucureşti. În prezent, din resursele umane ce ar putea fi potenŃial însuşi Partidul
Cadrelor Didactice, mult mai mare decât al conservatorilor şi ale pseudonaŃionaliştilor
de orice limbă, se poate estima că avem în sistem, slujitori ai Arhipelagului Şcolar,
peste 110 scriitori cu catalog cel puŃin tot atât de talentaŃi ca Mircea Cărtărescu,
candidatul Nobel cel mai bine plasat, dar ei nu pot ieşi la lumină, ca să aibă sens să se
apuce de opere majore, pentru că nu îşi asumă suficient de multe arierate istorice, nu
se opun înălŃării Catedralei Mântuirii Neamului, nu fac mişto de basarabeni
ponegrindu-l drept violator pe Ştefan cel Mare şi nu-l trimit la epilat, ca să aibă piept
de nobil, ca al gazetarului Costel, pe autorul poemului licenŃios, nu întâmplător ajuns
în manualele şcolare să ne râdem de el, Antropomorfism, dar toate aceste deziderate ei
le-ar îndeplini la nevoie, dacă li s-ar aplica şi lor principiul filantropic, funcŃional
deocamdată numai pe plan extern, adică Filantropul Mizericordios să se preocupe mai
serios de Profesorul Ştiecarte spre mai binele Liceanului Neascultător şi al stimulării
creşterii tineretului idealist.
* E şi normal ca în cursa pentru Nobel să stea mai bine Norman Manea la
premiile mari. Pentru că are ferm şi precis exprimate durerile sale, dar să facă băşcălie
de miturile Româneşti n-am cunoştinŃă s-o fi comis, nici aici, nici acolo.
Şi încă ceva: intervenŃiile ce le descopăr pe web mă consternează prin
declararea RomânităŃii cu tot atâta consecvenŃă precât la Vladimir Tismăneanu şi cu
referinŃe Româneşti ba la Brâncuşi, ba la Tristan Tzara, ba la puternica noastră
Avangardă din GaliŃia Mare cea întinsă anti-Churchill de la Baltică la Pont, fără nici o
atingere cu Levantul grec, cel cu nas subŃire.
Premiul Médicis, la care Mircea doar fu nominalizat prin 1992, l-au mai avut
Umberto Eco, Julio Cortázar, Milan Kundera, iar printre învinşii lui Norman Manea în
2006 se numără John Updike sau John von Duffel.
552