Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

Goangă, să treacă la „construcŃia“ capitalismului în ritmul şi în formele convenabile
cleptocraŃiei, menŃinând trandafirul fesenist până-n UE.
Cărturarii au acceptat umili, cu puŃine excepŃii, pasivul rol propus de marii
strategi cu experienŃă leninist-stalinistă, Iliescu, Brucan, Bârlădeanu şi alŃii, de a face
doar comentariu ca grup de reflecŃie chibiŃar – până la urmă, chiar şi scrisorile
„deşchise“ fiind dubioase, cu semnături funcŃionând ca un fel de Caritas
autopublicitar, din sistemul piramidal mediatizându-se doar numele principalilor
beneficiari semnatari, primii trecuŃi ca vipuri în ierarhia nomenclatorului civic, cu
efecte piberate în caz de proiecte, crainicele tv reŃinând doar că e vorba de o scrisoare
printre semnatarii căreia se găsesc următorii megaintelectuali, cumpăraŃi cărŃile lor,
aprobaŃi felierea pibului pentru proiectele lor!
* Nomenclaturistul care a crezut şi securistul recuperator. Luminarea
Poporului de către Autoelită înseamnă lucruri simple, prioritar fiind a pune la
contribuŃie, câteva zile numai, profunzimea reflexivă a dlui Pleşu, perpendiculară
adânc pe acest univers, capacitatea dlui Patapievici de a se documenta exhaustiv ca
pentru Omul recent şi iactanŃa expresivă a poetului Mircea Dinescu de la Realitatea
TV, dl Liiceanu având datoria de a le comanda pentru Humanitas, ca pe un fel de O4
sau ca o postfaŃă la Trilogia Orbitor – unde dl Cărtărescu completează literatura
postbelică, dăruindu-i exact tipurile care-i lipseau să ajungă dodoloaŃă:
nomenclaturistul care A CREZUT şi securistul de omenie RECUPERATOR – o
cărticică a ideilor principale, cu titlul pe care ca Cititor Unic spre care converge
extrauterin seria Ştiutorilor îl întrevăd deja: Ce faŃetă a icosaedrului SecurităŃii am
contemplat noi din colegiul CNSAS.
* Fatalismul cărtărescian. Important în texistenŃă rămâne adevărul artistic,
care – mai presus de orice – este adevăr al vieŃii, al poporului de până-n Apelul către
lichelele de prestigiu, că nu toŃi românii furăm hoŃi, securişti sau activişti, nici toate
femeile curve, chit că lichea înseamnă dalmaŃian pe limba lui Pamuk.
Şi dacă adevăr al vieŃii înseamnă că ce contează, şi conta şi sub bolşevism, este
poporul cu p mare, adică nu partidul, nu securitatea, nu interlopii, atunci este o
impardonabilă greşeală ideologică, este absolut incorect Româneşte, a lua naratologic
ca instrument de explorare a realului o familie de mic nomenclaturist gazetar la
Steagul Roşu – cel mai periculos! – , învecinată în blocul Banalitatea Răului de pe
Voievodul Ştefan cel Mare c-un cuplu tot fatal, el securist, ea activistă cultă marxist,
şi nu se face pentru ca să declari tu, cel mai bine vândut scriitor român, că primul tău
orgasm nemasturabant l-avuşi, fatalmente, tot cu o securistă, nici măcar turnătoare de
ocazie, ci agentă, fie ea, a dracu, şi deghizată în femeie de casă mirosind a Ńigări de
shop şi a tocană, poveste care de regulă e a Ciobanului care şi-a pierdut oile şi a
Intelectualului care şi-a risipit erotic ultimele energii ale maturităŃii şi primele
raŃionalizări ale senectuŃii!
* Morala. În concluziune, cu ce-aŃi rămas, nu scoŃi pentru texistenŃa ta burse şi
„participări“ ca Erou Civilizator demolator de mituri naŃionale câtă vreme tu
Intelectualitate ai ratat Unirea, Monarhia, Dezbolşevizarea, Idealizarea Misiei
Culturale, Luminarea Poporului, Emanciparea Cadrelor Didactice şi chiar
Infrastructura Intelectuală de nivel euroatlantic, în timp ce cleptocraŃia din care-Ńi
recrutezi Stăpânul postbolşevic a ştiut ce BMW-uri să achiziŃioneze.
Şi ai mai avut şi laşitatea de a nu anunŃa soldaŃilor tăi armistiŃiul, capitularea!
66