Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

Mai devreme sau mai târziu, din necesitatea de a avea resurse umane pentru
care se asigură şi se evaluează o calitate a educaŃiei şi a formării la standarde
europene, Emanciparea Cadrelor Didactice va deveni inevitabilă, pentru că acesta este
sensul istoriei. Şi de îndată ce salariul va deveni satisfăcător cât să poŃi filozofa,
circumscriind Capitala pe Centură, reapariŃia în Arhipelagul Şcolar a unor
personalităŃi Regale cum erau Lovinescu la Liceul Matei Basarab sau Călinescu la
Liceul Dimitrie Cantemir sau măcar ca pleiada de Ştiutori şi Cititori care a uneltit
Schimbarea în conurbaŃia Colentina-Voluntari, la Şcoalele gemene 41 şi 42, este un
eveniment care se va produce cu necesitate de vidia în viitorul cel mai apropiat.
* Necesitatea heteronimelor Fluturelui postmodernismului. Este ca o tranziŃie
de la canonul călinescian al literaturii eroice de la 1941 la canonul manolescian al
dezinteresului nostru pentru Basarabia şi implicit Bucovina, din motive estetice, iar
dacă Mircişor se băga, nu atât cu Golanii cât ai lui Dan Iosif, era ca şi cum s-ar fi
implicat însuşi Tânărul Scriitor român, totul devenea o chestiune de onoare, imagine
şi consens, va să zică îl coopta omul-cu-două-mame în primul CFSN, aplaudându-l cu
un zâmbet de 22 cm.
Ceea ce înseamnă că Mircea însuşi, nesatisfăcut de agenta Irina, deşi filoloagă
ca el, a pierdut o virtuală autopsie de erou, un mare praznic cu portocale şi – ratarea
vieŃii sale – să-i urmeze lui Lupoi, după ce i-a Ńinut puŃin kalaşnikovul, la graŃiile
RevoluŃiei lui Rosenthal, făcută poştă-n ceceu, nefiind limpede nici azi cine a
comercializat ulterior celulele stem de valoare evident inestimabilă, prodigioasă, ale
postmodernului embrion rămas în girafa înflăcărată de pe Aleea Circului.
Ci multă vreme în anii ’90 Cel mai bine vândut scriitor român nu s-a mai băgat
cu atitudinarii bătăliei canonice pentru Dreptate şi Adevăr Azi, văzându-şi de
managementul carierei, ceea ce a permis Baronilor şi Şefilor de PromoŃie să-mpingă
Ńara spre Imposibila LustraŃie şi orizontul de aşteptare spre ceva foarte sexy, lărginduse
publicul cultivat cu cel fesenist, ba chiar manelar, care însă est-etica Epocii Mooye
cere ca să se avertizeze de travestire consumatorul semnând, după caz operele, când
Lulu Căldărescu, când Mircea Cărtărescu.
* Prin ochii Gloatei. O stratagemă de o mare astuŃie vezi în modul cum a
rezolvat Fluturele amiral al postromânismului chestiunea migăloasă a documentării
privind RevoluŃia din Decembrie ca revoluŃie postmodernă, în sensul de a o reconstrui
nu de a o reconstitui, care e treaba scenariştilor ca Răzvan Rădulescu
(urmând la zid Meşterul Manole guralivei MioriŃe, futute spiritual în Moartea cea fără
de cruce nici resemnare a domnului Lăzărescu) sau a istoricilor implicaŃi.
Cel mai bine vândut autor român se cam afla cu O3 şi cu familia în mare criză
de timp la Castel în străinătate şi e de crezut că va fi a încercat pe web să mai afle câte
ceva despre ultimele dezvăluiri şi interpretări ale acelei minuni dumnezeieşti de
organizare, care a fost Lovitura de Stat împotriva Puterii Poporului din ceceu, chiar de
pe site-ul Jurnalului NaŃional, unde şi stocase în arhivă materiale foarte citite cândva,
cum ar fi celebrele pamflete Baroane! şi A pus de mămăligă, unul anticipând căderea
politică a colecŃionarului de artă Adrian Năstase, celălalt acuzându-l pe Ştefan cel
Mare de hărŃuire sexuală fără prezervativ, oarecum cu aceeaşi invidie inconştientă
abia voalată pentru puterea despotului total care transpare şi din proiectul arhitectural
textual hiperceauşist Orbitor, – totul profitând din plin de incapacitatea de reacŃie a
cercurilor naŃionaliste, scoase pe vecie în afara legii, dar cu iluzia greşită că Partidul
Cadrelor Didactice nu va lua atitudine măcar prin câte un reprezentant autoales.
464