Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

În realitate, ei, luminătorii aufklerungici abia îşi trag ceva publicitate din
rostirea gândirii, discursul lor despre aurul/fluturii Dunării este eminamente unul
autopromoŃional. Şi trebuie că unii au ginit de la primul apel, cât nu ne îngropasem
morŃii RevoluŃiei Împuşcate, folosul acesta! Mai nici unul dintre vorbitori nu şi-ar
primejdui azi, ca Seniorul Corneliu Coposu, averea, cea potenŃială, şi mai ales
situaŃiunea, făcând război pentru o Idee, fie ea şi Ńărănească, puŃind a usturoi.
Cea mai mare viclenie de după RevoluŃia Împuşcată este strategia nechezolilor
de speŃa I, semi-occidentali, formaŃi în Ńară pe unde scurte sau cu ce înlocuitori de
cărŃi s-a putut, de a lumina orbitor clasa politică, mimând pe utopicii şi înfierând-o, pe
când obiectivul strategic corect era Luminarea Poporului, care dacă îl ai luminat,
atunci pui oricând de-o autostradă cu corupŃii noştri, de la Tiraspol la Strasbourg, în
Alsacia, via Basel. Iar cea mai mare încremenire în proiect de după RevoluŃia Futută
este strategia nechezolilor de speŃa II, semi-români, cari cunoscând Occidentul, ca
Dinicu Golescu şi ca H. Sanielevici, în loc să se ocupe de Infrastructura Intelectuală,
de hale de citit (Cf. Ernst Schulze – Freie öffentliche Bibliotheken. Volksbibliotheken
und Lesehallen, Stettin, 1900), de şanse egale la Biblioteca NaŃională, adică tot de
Luminarea Poporului, eventual adăugând preeminenŃa didactică a TVR sau
Emanciparea Cadrelor Didactice, dimpotrivă, aceşti agenŃi ai postromânismului i-au
stins lumânarea la nenorocitul popul aufklerungic şi pentru ce kkt de idealuri mai
avea, trecând la o vânătoare în stil hiperceauşist, dar postmodernă ca la sute de
mistreŃi, vizând derapaje, voievozi, cuvinte şi luceferi, scăpată de sub orice simŃ al
măsurii, de unde şi consecinŃele nefaste, lubrice, cum ar fi asasinarea paradigmei
Eminesciene despre ce e amorul şi biruinŃa, în oroarea de vid spiritual, a emopansexualismului,
care a dat şi numele de Mooye Age postistoriei inaugurate prin
kitschul apocaliptic din O3, unde Mântuirea Ńine de sexpertiza întru idealul de
oneness, care face pete, de unde şi exprimarea moromeŃiană că clasa Intelectuală,
Bisisico, nu e mai brează decât clasa politică, adăugită cu concluzia finală că nici una
dintre ele nu se fute sensibil mai bine decât elementul muncitoresc, chiar dacă-l are
Intelectuala pe dl Bebe, priceputul sexolog umanist, sub vibratorul dupe noptieră.
* Ihaa! Este firească apariŃia Nechezolului de speŃa I, a fluturelui Intelectual
surogat intern, înainte de 1989, când era sărăcie-n penurie de carte occidentală. Şi a
citi printre rânduri gândirea contemporană a speciei mirosea ca şi cum ai bea guaşe
maronii imaginându-Ńi cafea. Dar după 7 ani fără cenzură, perpetuarea generării de
nechezoli asurzitori dincolo de colŃul de cotitură din 2 iunie 1997 Ńine atunci de
patologia Intelectuală, de jipane negre, de oligopedagogie, ca orice muşcătură de
ghips aplicată unui destin vulcanic.
Boala venind de acolo că ascunde sub chersin, ca pe o ruşine, Idealizarea Misiei
Culturale, deoarece uităm nu numai bolşevismul ci şi faptul că noi am ratat re-Unirea,
re-Monarhia şi Dezbolşevizarea.
Ne tot credem în FranŃa, fără a avea nici Catedralele, nici Bibliotecă NaŃională
de fitze Tolbiac şi nici măcar Stânga de acolo, ce n-a încetat să se preocupe de
Luminarea Poporului, construindu-i cele mai atrăgătoare mall-uri culturale sau muzee
imaginare Malraux, iar între filozofi şi gloată funcŃionând ca o curea de transmisie
clasa de mijloc Intelectuală a Partidului Cadrelor Didactice, respectată şi temută
pentru marxismul ei nu numai de burghezia de şpagă ci şi de burghezia de merit.
Nu suntem în MăreaŃa Galie aici-şa, ci-n Marea GaliŃie, în Răsărit, care nu ai
voie tu, cărturar elegant, să faci Catedrala Mântuirii Neamului din slănină înainte de a
o avea ca obiect real al parodierii, ridicată din marmură cu nervuri de sânge pomenind
319