Propinatiu - Kitsch orbitor si geniu inaripat. Nobel-ul românului Cartarescu

– Mircea Dinescu este de mai mult timp partenerul de „afaceri” al lui Patriciu,
liberalul inculpat finanŃând substanŃial revistele „Dilema veche” şi „România
literară”. Cele două publicaŃii, alături de altele câteva, au fost achiziŃionate de curând
de către Dinescu (Trustul „Satyricon”). Pe statul lor de plată – foarte generos şi el,
după toate informaŃiile – se află nume sonore ale IntelectualităŃii de la Bucureşti:
Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Gabriel Dimisianu, Cristian Teodorescu, Mircea
Mihăieş, Adrian Cioroianu, Robert Turcescu, Sever Voinescu, Lucian MândruŃă,
Cristian Ghinea şi alŃii. Tot aici, pe statul de plată al lui Patriciu, îl găsim şi pe Andrei
Pleşu – fost consilier prezidenŃial (dar şi autor al „Minimei moralia”), despre care
avem tot mai multe semne că l-a părăsit pe prezident din fix aceleaşi „dezamăgiri” ca
şi bunul său prieten Dinescu.
* AnticorupŃia ca discurs autopublicitar. łi s-a părut Ńie de foame că poŃi da
Celui mai bine vândut scriitor român lecŃii de praxiologia coalizării. Ia citeşte mai
adânc acest O3, scris tocmai în acest 2006 de înclinare pe-o copastie a portavionului
Căpitanului de la Cotroceni, tot atât de pus în rolul decorativ precât predecesorul Emil
Constantinescu! Oare nu sunt atâtea mărci ale independenŃei de gândire presărate din
loc în loc, anume în perpetua veştejire a cruzimii anticorupŃie a fascinantului conte
antibaron Dracula şi a invocaŃiei Eminesciene cu łepeş Doamne?
Ce sunt toate acestea decât, bine încopciat la dosar, firescul icnet de oroare al
unui megaintelectual european la auzul barbarei chemări băsesciene: La Ńepe băieŃi, în
PiaŃa Victoriei după 28 noiembrie!
* Cearta cu Autoritatea. Odată cu înălŃarea peste discul solar a acestui colos,
Mitul cărtărescian fundat solid pe Trilogia Orbitor, care ca blocul de pe Ştefan cel
Mare stânjeneşte perspectiva, o samă de autori, ba chiar de megaintelectuali de-ai
Autoelitei cu care ne-am obişnuit, se simt de-amu cam fără operă, suspendaŃi de
coarda elastică, bălăngănindu-se chinuiŃi de un gol în colon şi de o bulă-n alcoolul din
ficat, cum simte doar păcătoasa acrobată-n trapeză, sub cupola Circului unde-şi avea
mai de mult Kepler antenele parabolice şi telescopice precum şi astrolabele, venind de
pe strada cu acelaşi nume, reŃinând pudelul lui Faust în lesa de lux Calabi-Yau.
E şi normal! Nimic mai naşpa: în raport cu monumentalitatea de catedrală de
cristal înceŃoşată de fluturi a TO, ce pot oferi pieŃii de carte contemporanii cei mai
bine plasaŃi în topurile publicului cultivat?
Spre a nu fi surclasaŃi de Alergătorul de cursă lungă, Nicolae Manolescu trebuie
să-şi publice de urgenŃă, terminată-neterminată, Istoria critică în toată masivitatea ei
anticipat insipidă faŃă de istorica Istorie de la 1941 a naŃionalistului patriot George
Călinescu, domnii Pleşu şi Liiceanu trebuie să-şi adune operele de până acum în
megacărŃi cu titlul de-a curmezişul cotorului, precum Ńine ediŃia definitivă Orbitor, iar
dl Patapievici trebuie cu orice preŃ să mai scrie cât de cât ceva pur eseistic, printre
picăturile obligaŃiilor manageriale de la ICR, abordând alt analizator al celebrei
Beatrice după cel vizual, poate pe cel mai feminin şi mai lung, Nasul.
* Contextul ca un condom plăcerii. Cel mai grav este că nu pe bună dreptate
publicul cool, cultivat, vorbeşte ditirambic despre succesele interne şi externe ale
candidatului Nobel cel mai bine plasat, dl Mircea Cărtărescu, ca şi cum am mai avea o
mare şi strălucită Literatură, tot astfel cum publicul fotbalistic cultivat comentează
despre succesele echipei lui Gigi Becali, filantropul care şi-a luat consilier politic un
romancier postmodernist, Alex Mihai Stoenescu, specializat ca istoric în loviturile de
stat, ca şi cum ar fi ale fotbalului românesc ca atare, un fotbal totuşi relativ
205