aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ulterior în alte ţări” 30 , lucru ce denotă că măsura avea
drept scop doar asigurarea trupelor dislocate în Basarabia
cu cereale mai puţin cultivate aici, precum orzul
şi ovăzul, şi nicidecum să ofere porturilor de aici posibilitatea
de a concura cu Odesa.
Interdicţiile la exportul cerealelor peste hotare
prejudiciau substanţial veniturile negustorilor atât
din provincie, cât şi din afara ei. Astfel, negustorul
de ghilda întâi din Odesa Dmitri Paleolog, care n-a
putut să exporte la timp 1300 de cetverturi de grâu
din cauza că nava comercială a fost arestată în Ismail,
a suferit pagube în valoare de 70 mii lei 31 . De altfel,
din cauză că ispravnicii nu-şi dădeau acordul de a
exporta grâu din ţinuturile pe care le administrau, la
20 martie 1815, Societatea Negustorilor din Ismail i-a
cerut lui I.M. Hartingh, prin intermediul deputa ţilor
Sterea Popondopolo şi Anton Ţuni, să li se permită
să scoată grâul achiziţionat de la locuitorii din diferite
ţinuturi 32 . După numeroase cereri, la 28 martie 1815,
negustorii au primit dreptul să exporte în Imperiul
Otoman cerealele pe care le aveau stocate în docurile
din Ismail, odată cu deschiderea navigaţiei în acel an 33 .
De asemenea, conform deciziei Consiliului de Miniştri
din 15 mai 1815, porumbul, care reprezenta principala
cultură cerealieră cultivată în Basarabia, a fost permis
pentru export sub motivul că armata rusă dislocată
în provincie se aproviziona doar cu grâu şi secară 34 .
La 1 iunie 1815, S.C. Veazmitinov a transmis această
decizie lui I.M. Hartingh 35 . Dar diferite interdicţii la
exportul cerealelor din Basarabia au continuat să fie
impuse. Într-un raport din 21 iunie 1815 adresat lui
I.M. Hartingh, autorităţile locale menţionau că Departamentul
al II-lea al guvernului provincial a discutat
raportul din 16 iunie al serdăriei din Orhei, în care
aceasta, în baza prezentărilor făcute de ocolaşi, informa
că, deşi recolta în judeţ a fost mică, negustorii achiziţionau
nestingherit de la locuitori cereale pentru a le
exporta. Ca rezultat, la 15 iulie 1815, Departamentul
al II-lea a primit ordinul de a interzice locuitorilor
să mai vândă surplusul de cereale de care dispuneau
negustorilor care practicau exportul acestora 36 .
Abia la 16 februarie 1816 I.M. Hartingh a primit
dispoziţia ministrului de poliţie, în care se menţiona
30
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245, f. 75.
31
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245, f. 53-53 verso, 60-60 verso.
32
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245, f. 55-55 verso.
33
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245, f. 58-59 verso.
34
Полное собрание законов Российской империи (în continuare,
ПСЗРИ), (собрание I), том XXXIII, 1815-1816.
СПб., 1830, № 25848, p. 124.
35
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245, f. 71-71verso.
36
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245. f. 72-73.
că la 1 februarie Comitetul de Miniştri a constatat
că împrejurările ce au cauzat interzicerea exportului
cerealelor s-au schimbat, de aceea exportul cerealelor
şi altor produse agricole putea fi reluat în baza aceloraşi
norme care au fost în vigoare până la 1812 37 . Ca
răspuns, la 24 martie 1816 I.M. Hartingh s-a adresat
senatorului F.F. Sievers, solicitând informaţii despre
normele în cauză, de care nu avea cunoştinţă 38 . Dar,
între timp, la Petersburg se întreprind măsuri de înlăturare
a acestuia de la cârma Basarabiei. Prin ucazul
din 21 mai 1816, pentru guvernarea Basarabiei a fost
delegat un funcţionar special, în calitate de rezident
plenipotenţiar, în persoana general-locotenentului
A.N. Bahmetev (1816-1820) 39 . În nota anexată la
rescriptul privind numirea sa, acestuia i se atrăgea
atenţia că exportul cerealelor este un articol destul
de important şi profitabil pentru provincie, de aceea
ramura respectivă merita a fi susţinută, dar trebuia
şi supravegheată în contextul situaţiei existente şi al
relaţiilor cu statele vecine. În plus, se insista asupra
scoaterii restricţiilor de pe exportul cornutelor mari şi
mici şi al cabalinelor. Rezidentul plenipotenţiar urma
să întreprindă măsurile necesare restabilirii comerţului
prin portul Reni, grav afectat de mutarea vămii
şi carantinei la Ismail 40 .
Restricţiile la exportul mărfurilor din Basarabia,
din cauza faptului că afectau grav relaţiile comerciale,
creau o nemulţumire generală a negustorilor.
În raportul din 26 mai 1816, elaborat ca rezultat al
controlului efectuat de ispravnicul de Tomarovo
Kropivny şi funcţionarul civil de clasa a IX-a Krasnikov,
se sublinia că negustorii din Reni refuzau să
prezinte date privind cantitatea de cereale de care
dispuneau, prezentând doar lista maga zi nelor pe
care le au în posesie 41 . În pofida acestor nemulţumiri,
administraţia provincială şi cea imperială continuau
să adopte diferite măsuri restrictive. Astfel, la 1 iunie
1816, I.M. Hartingh i-a solicitat lui S.C. Veazmitinov
ca exportul vitelor din Basarabia în scopuri comerciale
să fie efectuat de localnici doar cu acordul său personal,
deoarece preţul şi cererea înaltă al acestora peste hotare
puteau conduce la reducerea considerabilă a şeptelului
necesar pentru alimentarea populaţiei locale 42 . De
37
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245, f. 87-87 verso.
38
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245, f.88-88 verso
39
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXXIII, 1804-1805. – СПб., 1830,
№26271, c. 665.
40
A. Клаус, Наши колонии. Опыты и материалы по истории
и статистике иностранной колонизаций в России. Вып. I.
СПб., 1869, Приложение X, c. 90-91.
41
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245, f. 104-104 verso; 107-107 verso.
42
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245, f. 102 verso - 103.
– 100 –