aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

persoană care ar fi asigurat corectura tiparului;
2. iniţiativa de a trimite la Chişinău foile tipărite
ale textului biblic (tipărirea cărţii era sub supravegherea
unor feţe laice de la Sankt Petersburg) pentru a
fi corectate de „o faţă duhovnicească” îi aparţine lui A.
Golitzyn. Or, exarhul Gavriil Bănulescu-Bodoni şi-a
asumat o mare responsabilitate în editarea unei noi
ediţii integrale a Bibliei în limba română.
După dată amintită mai sus – 26 ianuarie 1816,
informaţiile oferite de diverşi autori asupra istoricului
Bibliei sunt dispersate. Anumite informaţii, repetate
de la un autor la altul sunt „prinse” fragmentar, sunt
bucăţi preluate şi rupte uneori din contextul documentului
citat, şi care uneori se suprapun, provocând
chiar anumite confuzii. Asta s-a întâmplat, credem,
din motivul că datele citate nu mai puteau fi verificate
după surse. Observăm că Şt. Ciobanu, făcând referinţă
la adresa din 26 ianuarie 1816, constata că principele
Golitzyn „roagă să i se trimită o faţă duhovnicească şi
să ia însăşi mitropolitul grija reviziei şi corecturii” 68 .
Această „rugăminte” a principelui A. Golitzyn a fost
scrisă ceva mai târziu, în luna iunie anul 1816. În
adresa din 26 ianuarie exarhul era rugat (repetăm!) „să
însărcineze o faţă duhovnicească” din eparhie care ar
fi în stare să facă corectura colilor trimise la Chişinău.
Însă exarhul, „neavând pe nimeni în eparhie care să ştie
gramatica şi ortografierea, a întreprins singur corectura
textului” 69 . Şi atunci ce se întâmplă Făcând corectura
primelor coli din textul Noului Testament, mitropolitul
Gavriil Bănulescu-Bodoni a depistat mai multe
greşeli de tipar: „În capitolul 3 versetul 11 [Evanghelia
după Matei], era omis un cuvânt; În capitolul 13
versetul 35, fusese omis aproape o jumătate din text”.
În 23 iunie 1816, exarhul Gavriil Bănulescu-Bodoni
expedia o adresă specială pe numele preşedintelui
Comitetului Biblic din Petersburg: „Întru asigurarea
supravegherii tipăririi Sfintei Scripturi, să se trimită
hârtie şi caractere la Chişinău, pentru a continua
culegerea cărţii în Tipografia Exarhicească” 70 . Mitropolitul
Gavriil Bănulescu-Bodoni îşi asuma, astfel,
misiunea să supravegheze personal tipărirea integrală
a Bibliei.
Iniţiativele lui Gavriil Bănulescu-Bodoni nu
conveneau celor din anturajul Societăţii Biblice din
68
Ştefan Ciobanu, Cultura românească..., p. 43.
69
A. Балцатеску, Бессарабское oтделение..., c. 213; Ştefan
Ciobanu, Cultura românească..., p. 43.
70
С. Петровски, Екзарх молдо-влахийский и митрополит
Киевский и Кишиневский Гавриил Банулеску-Бодони, în
ЗИООИД /Записки Одесского Общества истории и
древностей/, тoм. 19-й, Oдесса, 1896, c. 92-94.
Sankt Petersburg. Preşedintele Comitetului Biblic a
încercat totuşi să aplaneze situaţia delicată intervenită
în legătură cu tipărirea Bibliei româneşti, explicând
mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni: „Comitetul
s-ar expune unor mari greutăţi dacă ar trimite
la Chişinău materialul necesar tipăririi cărţii […], iar
cheltuielile pentru editarea Bibliei vor spori mult” 71 .
Anticipând, vom constata că Biblia în limba română
editată de Societatea Biblică Rusă a fost într-adevăr
foarte scumpă. Un exemplar din Biblie va fi pus în
vânzare la Chişinău cu 12 rub. 50 cop., pe când Biblia
rusească era vândută la un preţ de numai de 6 rub. sau
cea germană – cu 10 rub. etc. 72 . Dar să revenim. Comitetul
a găsit totuşi o ieşire din impas şi A. Golitzyn îl
roagă pe mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni (în
adresa amintită mai sus) să supravegheze în continuare
corectura textului biblic, ca pe viitor toate „greşelile să
fie evitate, iar foile corectate vor servi drept original
pentru culesul la tipar”. Mai este rugat să caute o „faţă
duhovnicească” pe care ar trimite-o la Petersburg
pentru a supraveghea tiparul şi acolo, astfel încât „toate
erorile” să fie evitate. Comitetul îşi asuma „întreţinerea
cuvenită a persoanei trimise, alocând în acest
scop 25 000 rub.” 73 . Amintim, în context, că în lipsa
unui „duhovnic” care ar fi îndeplinit supravegherea
textului biblic la Petersburg, corectura a fost doar în
competenţa unor feţe laice: principele Al. Ipsilanti şi
consilierul Matei Krupenski. Probabil, după data de
23 iunie 1816, relaţiile dintre exarhul Gavriil şi principele
Golitzyn s-au tensionat. Odată ce i s-a refuzat
ca „tiparul Bibliei să fie continuat la Chişinău”, chiriarhul,
supărat, se vede, a „întârziat” mult în căutarea
unei feţe duhovniceşti ce urma să fie trimisă la Sankt
Petersburg. După cum susţinea şi A. Stadnitzki,
„Gavriil, îndeplinind ultima rugăminte” a principelui
A. Goliţân, va trimite totuşi la Sankt Petersburg „o
faţă duhovnicească”. Acest lucru s-a întâmplat abia
la 15 februarie 1817 (o întârziere de aproape şase
luni). A luat drumul spre Sankt Petersburg egumenul
mănăstiri Dobrovăţ (din Moldova), Varlaam Cuza,
ulterior hirotonit arhiereu 74 .
Se cuvine să subliniem şi faptul că preşedintele
Comitetului Biblic din Sankt Petersburg era foarte
grăbit cu tipărirea versiunii româneşti a Bibliei. Avea şi
motive s-o facă. Se lucra în paralel şi asupra altor ediţii
ale Sfintei Scripturi, tipărite în limbile popoarelor
înglobate în imperiu. În primii nouă ani de activitate
71
A. Балцатеску, Бессарабское oтделение..., c. 215.
72
ANRM, F. 205, inv. 1, d. 1628, f. 17.
73
A. Балцатеску, Бессарабское oтделение..., c. 215.
74
Ibidem, p. 216.
– 210 –