aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

BASARABIA, CONTEXTUL IMPERIAL ŞI DIMENSIUNEA RELIGIOASĂ
A CRIZEI ANEXĂRII (primele trei decenii ale secolului al XIX-lea)
Maria DANILOV
Imperiul Rus, care, în urma războiului din 1806-
1812, îşi însuşise aproape o jumătate din Moldova,
a comis un act nelegitim, „o înşelăciune neiertată
faţă cu turcii” în zona sud-estică a Europei. Pierderea
teritorială a dezechilibrat atât viaţa economică,
politică şi culturală a Principatului Moldovei, cât şi
pe cea a teritoriului dintre Prut şi Nistru, inclus în
componenţa Imperiului Rus şi redenumit Basarabia.
Agenţia austriacă din Iaşi raporta la Viena că vestea
despre pierderea acelui teritoriu a produs „o mare
consternare în rândurile boierimii moldoveneşti, care
prevedea urmările acestei cesiuni de teritoriu în toată
grozăvia lor” 1 . Protestele boierimii locale, atât anaforaua
Obşteştii Adunări către domnitorul Scarlat Calimachi
din 2 octombrie 1812, cât şi multe alte plângeri
adresate Imperiului Otoman nu mai puteau să
schimbe starea de lucruri. Pornirile celor „două împărăţii
aşa de puternice, una pravoslavnică şi alta păgână,
dar ambele deopotrivă de lacome şi dispreţuitoare a
drepturilor celor mici şi slabi” nu puteau fi stăvilite
prin mijloace improvizate 2 .
Multă vreme, „locuitorii moldoveni au ţinut pacea
încheiată la Bucureşti ca nestatornică, aşteptând
dintr-o zi până în alta înapoierea pământului luat de
către ruşi şi întregimea hotarului ţării precum a fost
mai dinainte” 3 . Starea de incertitudine era sporită
de apariţia unor zvonuri, precum apropierea unei
epidemii de ciumă dinspre Răsărit (care şi-a făcut
apariţia în toamna anului 1812 la hotarul sudic de la
Nistru, dinspre Odesa) şi introducerea servajului pentru
ţărani. Mai mult, se vorbea că vor fi aduşi din interiorul Rusiei şi
aşezaţi în Basarabia moşieri străini împreună cu ţăranii lor şerbi
pentru a ocupa noua provincie 4 . O asemenea stare de lucruri era
necunoscută moldovenilor, pentru că ţăranii basarabeni, ca stare
socială, erau liberi. Chiar şi boierii erau îngrijoraţi, din cauza că se
răspândise vestea că „vor fi lipsiţi de drepturi, privilegii şi supuşi
pedepselor corporale” 5 .
Leon Casso, în 1913, a asemănat fenomenul cu
„la Grande Peur” de la 1789, în vremea Revoluţiei
1
Dinu Poştarencu, Anexarea Basarabiei, Chişinău: Prut Internaţional,
2006, p. 21.
2
Ibidem, p. 22.
3
Manolache Draghici, Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani.
Până la dzilele noastre, tomul II, Iaşi, 1857, p. 93.
4
Л.А. Кассо, Россия на Дунае и образование Бессарабской
области, Москва, 1913, c. 203.
5
Ibidem, p. 208.
Franceze 6 , pentru că spaima populaţiei locale faţă de
noile schimbări intervenite pe neaşteptate era la fel de
mare: „Martorul ocular protopopul Kunitski 7 a lăsat
o descriere sfâşietoare a exodului ţăranilor cuprinşi
de panică. La distanţa de un veac stăruie o penibilă
impresie a sentimentului de deznădejde de care au
fost cuprinşi mii de locuitori paşnici”. Între altele,
continuă L. Casso, „şi în istoria altor popoare se întâlnesc
asemenea situaţii de sentimentul turmei […] şi
care îi împing la ieşiri extremiste. La Grande Peur,
numesc francezii asemenea situaţii” 8 .
Chiar şi ruşii veniţi anterior de dincolo de Nistru
fugeau cu românii în Moldova din dreapta Prutului.
Protopopul Fiodor Maleavinski, în raportul adresat
către Dicasteria, în 9 noiembrie 1812, declara că
locuitorii satului Şaba (jud. Cetatea Albă) au fugit,
„rămânând în comună numai vreo trei-patru familii
[…], biserica şi preotul” 9 . În legătură cu tendinţa de
emigrare a localnicilor, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni
îi comunica principelui A. Golitzyn,
ober-procuror al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse
(1803-1824), că „atunci când francezii pătrunseseră în
adâncurile Rusiei, iar turcii erau pe malurile Dunării
şi Prutului […], aproape întregul popor din această
provincie s-a neliniştit şi era gata să plece în Moldova
de peste Prut, în Turcia, peste Dunăre, astfel încât nu
putea fi oprit nici cu forţa armelor” 10 . Reprezentantul
puterii ţariste, guvernatorul I.M. Harting (1813-
1817), în loc să potolească nemulţumirile populaţiei,
a contribuit la agravarea lor prin măsurile de rusificare
6
Matossian, Mary Kilbourne, Poisons of the Past: Molds,
Epidemics, and History (New Haven: Yale, 1989) 7. [„La
Grande Peur de 1789” – Selon Mary Matossian, l’ergot de
seigle – présent en grande quantité dans la farine de l’époque
et présentant des caractéristiques hallucinatoires – aurait fait
partie des causes de la Grande Peur].
7
Protoiereul Petre Kunitski (1774-1837), născut în Ucraina.
A fost hirotonit preot de mitropolitul Gavriil Bănulescu-
Bodoni. Odată cu înfiinţarea exarhatului din Moldova şi
Valahia în 1808, a fost chemat la Iaşi, unde este numit rector
al Seminarului de la Socola. A ocupat şi postul de rector –
întâiul – al Seminarului din Chişinău (1813-1821).
8
Л.А. Кассо, Россия на Дунае…, c. 203-204.
9
Ştefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea
rusă, Chişinău: Editura Enciclopedică „Gheorghe
Asachi”, 1992, p. 10.
10
А. Стадницкий, Гавриил Банулеско-Бодони, экзарх молдовлахийский
(1808-1812 гг.) и митрополит Кишиневский,
Кишинев, 1894, c. 276.
– 203 –