aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

mult împiedicată, fiind tipărite doar câteva predici
în limba română 31 . A fost interzisă, de asemenea,
versiunea românească a revistei „Buletinul Eparhiei
Chişinăului” 32 .
Apogeul politicii de rusificare promovate de arhiepiscopul
Pavel l-a constituit indicaţia acestuia de a
aduna la sediul arhiepiscopal cărţile de cult în limba
română din bisericile ce fuseseră închise, pentru a fi
folosite drept combustibil 33 .
Ofensiva declanşată de arhiepiscopul Pavel împotriva
bisericii române din Basarabia a continuat şi
în deceniile opt-nouă ale sec. al XIX-lea. La sfârşitul
anului 1882, printr-un ucaz al Sf. Sinod, în baza solicitării
arhiepiscopului Serghie al Chişinăului şi Hotinului,
a fost închisă tipografia eparhială moldovenească
din Chişinău.
În ciuda unei astfel de ofensive acerbe, al cărei
protagonist şi promotor fervent a fost Pavel Lebedev,
în parohiile Eparhiei Chişinăului şi Hotinului, clerul
de origine română continua să fie majoritar. Chiar dacă
recensământul realizat la 1897 în Imperiul Rus atestă
doar 47% de etnici români (moldoveni), care s-au
revendicat ca atare în baza criteriului limbii materne,
în biserica ortodoxă din Basarabia preoţii de origine
română alcătuiau 59,7%. Preoţii de origine rusă alcătuiau
23,9%, iar cei de origine ucraineană – 11,4% 34 .
Autorităţile ecleziastice acordau o atenţie deosebită
şcolii, considerată instrumentul cel mai eficace
pentru promovarea rusificării. La 13 iunie 1884,
printr-un manifest imperial, a fost legalizat un nou
regulament al şcolilor parohiale 35 şi în acelaşi an a fost
instituit Consiliul Eparhial Şcolar, ai cărui membri
erau în exclusivitate ruşi şi care urmau să dirijeze şi să
supravegheze procesul instructiv în şcolile parohiale
din gubernie 36 . Tot în acelaşi an, şcolile de pe lângă
mănăstiri au fost transformate în şcoli parohiale, fiind
direct subordonate acestui consiliu.
Pentru a curma mişcarea naţională în provincia
românească şi tendinţele de separatism şi autocefalie
ale clerului basarabean, Sf. Sinod, în 1908, l-a numit
episcop în Basarabia pe Serafim Ciceagov, fost colonel
în armata rusă, caracterizat de N.N. Durnovo într-o
scrisoare adresată la 21.01.1909 lui P. Gore, drept „un
nemernic în toată accepţia cuvântului şi un vrăjmaş al
neamului românesc” 37 .
31
ANRM, F. 297, inv. 1, d. 26, f. 62.
32
P. Cazacu, op. cit., p. 177.
33
Şt. Ciobanu, op. cit., p. 224.
34
Gh. Negru, Ţarismul şi mişcarea naţională a românilor din
Basarabia, Chişinău, 2000, pp. 13-14.
35
KEB, 1887, nr. 7, pp. 231-232.
36
N. Popovschi, op. cit., p. 238.
37
P. Cazacu, op. cit., p. 180.
Revendicările clerului basarabean privind oficierea
serviciului divin şi a cântărilor bisericeşti în limba
română, traducerea manualelor şi a cărţilor de cult şi
editarea revistei „Luminătorul” în română, predarea
în şcolile parohiale şi spirituale a limbii române erau
considerate de Sf. Sinod drept manifestări de separatism
şi autocefalie a bisericii basarabene 38 .
După sosirea sa în Basarabia, Ciceagov constata
existenţa unui partid „moldofil”, format din 15-20
preoţi – „cei mai talentaţi, puternici, muncitori, cu
influenţă în eparhie” 39 . Liderii acestui partid erau
consideraţi românii basarabeni emigraţi în Regat,
apreciaţi de el ca „cei mai răi vrăjmaşi” ai Imperiului.
Noul episcop s-a angajat să lupte cu partidul separatist,
care intenţiona „să înveţe pe Moldoveni limba
cultă românească” 40 . El operează o serie de destituiri
din funcţie ale „separatiştilor”, îi expulzează în afara
guberniei pe cei mai periculoşi şi, pentru a reduce tipăriturile
în limba română, desfiinţează comitetul de
conducere al tipografiei eparhiale moldoveneşti.
Pentru instituirea unui control riguros asupra
clerului basarabean, el anulează principiul eligibilităţii
protopopilor, numindu-i după bunul său plac. De
asemenea, îşi atribuie în mod arbitrar dreptul autoritar
de a controla şi a dispune de veniturile eparhiale.
În scopul curmării iredentismului românesc din sudul
Basarabiei şi al rusificări mai eficiente înfiinţează aici
vicariatul din Ismail, pentru alipirea acestei părţi „la
spiritul pravoslavnic şi la cultura rusă” 41 .
Serafim Ciceagov a inundat întreaga eparhie cu
icoane de sfinţi ruşi şi cu moaşte ale acestora, impunând
clerul să efectueze cu aceste icoane primăvara şi
toamna procesiuni religioase prin satele Basarabiei. A
dispus să fie pictat interiorul catedralei din Chişinău
cu chipuri ale aceloraşi sfinţi ruşi; zideşte un maiestos
palat eparhial în stil quasirusesc cu mijloacele financiare
ale mănăstirii Hârjauca 42 . Tot el a fost animatorul
sărbătoririi pompoase a 100 ani de la anexarea Basarabiei
şi a 300 ani de guvernare a dinastiei Romanov 43 .
În Basarabia episcopul Serafim a făcut mai mult
politică antiromânească decât a slujit bisericii. În
scurt timp după sosirea lui aici, el devine liderul partidului
„adevăraţilor ruşi” din gubernie, subvenţionând
mărinimos activitatea antiromânească a acestuia cu
mijloace financiare ale românilor basarabeni, impunându-i
pe mai mulţi preoţi români să devină membri
38
Ibidem, pp. 180-181.
39
Ibidem, p. 181.
40
Ibidem; KEB, 1912, nr. 42, p. 1792.
41
P. Cazacu, op. cit., p. 182.
42
Ibidem.
43
ANRM, F. 208, inv. 3, d. 4547, f. 169.
– 234 –