aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

intermediul limbii ruse” 114 . Impusă de situaţie, Judecătoria
a ţinut să atragă atenţia Consiliului Suprem
că, potrivit Regulamentului din 1818, procesele civile
şi cele de hotărnicie se execută doar în limba română,
iar în decretul imperial din 3 august 1825, prin care
s-a dispus să fie încetată examinarea acţiunilor civile
în cadrul Consiliului Suprem al Basarabiei şi transferarea
acestora în Departamentul al II-lea al Senatului
Rusiei, se menţionează că Tribunalul Civil Regional
al Basarabiei, acceptând apelurile depuse de părţile
litigante, este obligat să traducă în ruseşte atât apelurile
respective, cât şi conţinutul dosarelor pentru a le
înainta Senatului Rusiei. Deci, conchidea Judecătoria,
în decretul din 3 august 1825 este clar enunţat că actele
se traduc în ruseşte atunci când dosarul, în caz de apel,
este expediat Senatului. Deşi în 1825 s-a dat dispoziţie
cu privire la desemnarea în cadrul isprăvniciilor
a funcţionarilor din partea coroanei, pentru executarea
lucrărilor le-au fost lăsate drept călăuză prevederile
Regulamentului din 1818, fără nicio modificare.
În timp ce Isprăvnicia a declarat că i s-a poruncit să
anuleze executarea lucrărilor în limba naţională, Judecătoriei
nu i se dăduse niciun ordin în acest sens 115 .
În continuare a fost supus atenţiei raportul din 28
iulie 1827 al Judecătoriei Ţinutale Bender, din care
asistenţa a aflat că Mihail Florescu, angajat al cancelariei
acestei judecătorii, a predat Isprăvniciei ţinutului
Bender două ordine. Peste o zi, comisarul Isprăvniciei,
Malevici, în mod arogant, a restituit cancelariei
Judecătoriei cele două ordine. Aruncându-le pe masă,
el a declarat că nu le primeşte, deoarece sunt scrise în
limba română. Fiind prezentă în registrul Judecătoriei
semnătura funcţionarului Isprăvniciei despre primirea
ordinelor, Mihail Florescu împreună cu un alt funcţionar
de cancelarie, Trofim Bortescu, i-au dus comisarului
ordinele respective şi l-au rugat să le ia înapoi.
Malevici le-a aruncat din nou şi, ameninţându-l cu
bătaia pe Bortescu, a cerut să i se dea registrul pentru
a şterge semnătura, însă acesta era încuiat în cufărul
unui alt funcţionar, care lipsea. Restituite a doua oară
Judecătoriei, ordinele au rămas aici fără a fi executate.
Peste câteva zile, aflându-se în incinta Judecătoriei
împreună cu ispravnicul ţinutului Bender, Skorobogatov,
Malevici a anunţat: „Pe viitor, Judecătoria să
nu mai trimită lor dispoziţii în limba moldovenească,
căci el nu o să le execute, întrucât nu posedă această
limbă”. Cu toate că Judecătoria le-a indicat articolul
din Regulament, precum şi ordinul din 15 noiembrie
114
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 930, f. 456.
115
Ibidem, f. 457.
1819 al Tribunalului Civil Regional al Basarabiei,
prin care s-a dispus tuturor judecătoriilor ţinutale ca
ele nici într-un caz să nu examineze procesele civile
în limba rusă, ci în română, conform Regulamentului
din 1818, aceşti doi funcţionari ruşi – ispravnicul şi
comisarul – nu au voit să ia în consideraţie prevederile
legale. Mai mult decât atât, ei au afirmat că Regulamentul
din 1818 este abrogat 116 .
După aceasta a fost adus la cunoştinţă încă un
raport al Judecătoriei Ţinutale Bender, datat cu 13
august 1827, despre nepreluarea de către funcţionarii
Isprăvniciei ţinutului Bender a 17 ordine expediate de
cancelaria acestei judecătorii, drept motiv al refuzului
servind porunca comisarului Malevici de a nu accepta
ordinele judecătoriei scrise în română 117 .
Prin al patrulea raport din 30 septembrie 1827,
expus în cadrul aceleaşi şedinţe al Consiliului Suprem,
Judecătoria Ţinutală Bender înştiinţa că de la data de
13 august s-au acumulat 24 de ordine scrise în limba
română adresate Isprăvniciei ţinutului Bender, dar
nepreluate de aceasta din cauza interdicţiei stabilite
de Malevici. Drept urmare, ordinele rămâneau neexecutate,
în timp ce, se explica în raportul Judecătoriei,
comisarul Malevici putea afla conţinutul lor cu
ajutorul copiştilor şi al registratorului, care se pricepeau
în privinţa traducerii din română 118 .
Consiliul Suprem şi-a exprimat următoarele consideraţii
vizavi de această situaţie dificilă redată în cele
patru rapoarte: „La 3 aprilie 1826, Consiliul Suprem
a examinat rapoarte similare ale Isprăvniciei ţinutului
Ismail, în privinţa cărora a conchis: Deşi prin
Regulamentul privind organizarea regiunii Basarabia
cu adevărat s-a permis de a examina acţiunile civile
în limba moldovenească, dar tot în aceleaşi instituţii
publice trebuie să fie examinate în limba rusă acţiunile
penale, chestiunile financiare şi de ordonare. Aceasta
serveşte drept dovadă că în toate instituţiile respective
întotdeauna au fost, iar acum în mod special se
află, funcţionari care posedă ambele limbi – rusă şi
moldovenească. Eschivări de la participarea la lucrări,
sub pretextul necunoaşterii unei sau altei limbi, nu
pot fi tolerate în timpul exercitării funcţiei, fiindcă
membrilor şi funcţionarilor, obligaţi să soluţioneze
chestiunile sau să execute ordinele instituţiei superioare,
chiar dacă nu cunosc una dintre aceste două
limbi, trebuie să li se facă traduceri exacte. Deci, să i se
ordone Direcţiei executive imediat să dispună ca toate
116
Ibidem, f. 458-459.
117
Ibidem, f. 459-460.
118
Ibidem, f. 460.
– 95 –