aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

în care, pe lângă faptul că se înfierează politica colonială
ţaristă în Basarabia, se conţine un apel către
autorităţile ţariste de a restitui Basarabia României.
Cu apelul lansat de publicistul rus se solidarizau 95 de
clerici basarabeni. Cu regret, nu le cunoaştem numele.
S-au păstrat semnăturile lor, care pot fi identificate
doar printr-o expertiză.
Ceea ce iese în vileag la o lectură atentă a protestului
în cauză este faptul că unii dintre semnatarii acestuia
deţineau funcţii importante în ierarhia ecleziastică
din Basarabia, deoarece fraudele financiare de care e
învinuit Serafim Ciceagov nu puteau fi cunoscute de
un simplu cleric. Acest apel condamnă public activitatea
frauduloasă a unui arhiereu, care trebuia să fie un
model de corectitudine şi omenie pentru păstoriţii săi.
Radiografia morală a lui S. Ciceagov, după cum reiese
din cele declarate de semnatari, este diametral opusă
doctrinei creştine. Iată ce spicuim din acest mesaj referitor
la activitatea arhiepiscopului Serafim în fruntea
bisericii din Basarabia la 1912:
Vlădica al nostru administrează arbitrar mijloacele
eparhiale, deposedând, fără vreo autorizaţie, clerul
local de fabrica de lumânări. În pofida dezacordului
clerului, a construit Casa Eparhială, care, categoric,
nu serveşte nici la un bun eparhiei, a privat eparhia
de posibilitatea de a deschide a doua şcoală eparhială,
construind, în schimb, un alt impresionant edificiu–
Casa Eparhială 12 .
Autorii demersului susţin că S. Ciceagov a făcut
acest lucru în scopul de a pune în propriul buzunar
cca 50 000 ruble. Ei demască comportamentul revoltător
al episcopului Serafim. Se afirmă că episcopul se
comportă autoritar, brutal şi insolent cu clerul local.
Eliberează din serviciu, fără nicio motivaţie pertinentă,
ghidat doar de intoleranţă, preoţi în etate, care mai
mult de 50 de ani s-au dedicat serviciului ecleziastic,
slujirii Domnului: „[…] Vlădica al nostru mai este şi
talentat, o adevărată nenorocire pentru eparhie, căci
ba se apucă de scris cântece religioase, ba se dedică cu
pasiune picturii, ba elaborează prospectele viitoarelor
construcţii eparhiale. Odată cu începutul noului an, el
a deschis la Chişinău magazinul eparhial de rechizite
bisericeşti, unde producţia expusă la vânzare e mult
mai scumpă decât în oricare alt magazin” 13 .
În continuare, Nicolai Durnovo, supunând unei
analize mesajul celor 95 de clerici basarabeni, subliniază
că plăcerea de a avea Casă Eparhială va costa
istorii eparhii, p.1.
12
Ibidem, p.2.
13
Ibidem.
Basarabia foarte scump, deoarece va rămâne debitoare,
„fiind impusă forţat şi nejustificat să achite sume
enorme de bani, blocând prin acesta posibilitatea de a
deschide o nouă şcoală eparhială, atât de necesară ei”.
Tendinţa autocrată a arhiepiscopului Ciceagov,
sub auspiciile căruia urma să se consume mediatizata
„celebrare” de 100 de ani de dominaţie ţaristă în teritoriile
dintre Nistru şi Prut, era aspru condamnată de
publicistul Nicolae Durnovo.
[...] Vlădica Serafim a cerut imperativ, fără pic de
jenă, să fie premiat pentru înălţarea Casei Eparhiale
cu 1500 ruble, iar disputatul edificiu să fie numit în
cinstea sa „Casa Serafim”. După toate probabilităţile,
acestă idee i-a fost sugerată de Casa Eparhială
din Odesa, care se numeşte „Dmitrievskij dom” în
onoarea arhiepiscopului Dmitrii, care a jertvit pentru
construcţia ei, din mijloacele personale, […] cca
300.000 de ruble, pe când la Chişinău totul e de-ndoaselea.
A fost înălţat edificiul eparhial şi, ca urmare,
diriguitorii construcţiilor au pus în propriul buzunar
cca 50.000 de ruble.” 14
Desigur, acuzaţiile aduse de reprezentanţii clerului
autohton au trezit o reacţie violentă din partea
autorităţilor ecleziastice ţariste, care au demarat o
campanie de apărare în presa timpului, în special, în
revista Eparhialnye vedomostişi în cotidianul Drug.
Încercând sa-l disculpe pe Ciceagov de învinuirile susmenţionate,
avocatul acestuia declara următoarele:
„Să-i fie cunoscut domnului Durnovo adevărul netăgăduit
că vlădica a fost premiat nu la insistenţa cuiva,
dar la dorinţa necondiţionată, sinceră a clerului eparhial,
lucru confirmat de sutele de iscălituri ale clerului,
profund recunoscător arhipastorului lor” 15 .
Şubrede contraacuzaţii au inundat presa ţaristă,
care interpreta protestul celor 95 de reprezentanţi
ai clerului basarabean drept „un ecou la mass-media
românească, care a aruncat în adresa Rusiei injurii şi
insulte drept recunoştinţă pentru izbăvirea lor de sub
jugul turcesc şi libertatea pe care le-a dăruit-o. Demonstraţiile
revoltătoare ale românilor erau sincronice
festivităţilor din Basarabia. Ele s-au manifestat prin
oficierea panihidelor pentru moldoveni, afişarea
doliului şi purtarea drapelelor de traur, organizarea
mitingurilor la Iaşi, rostirea discursurilor de către
profesori, tipărirea unui şir de caricaturi în care se
arată cum cazacii ruşi biciuiesc pe moldoveni, răspândirea
de proclamaţii antiruseşti, publicarea de articole
defăimătoare în adresa lui vlădica Serafim”.
14
Ibidem, p.6
15
Ibidem, p. 7.
– 174 –