aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ASPECTE ISTORIOGRAFICE CONTROVERSATE PRIVIND ACTIVITATEA
DIPLOMATICĂ A LUI MANUC BEI
Valentin ARAPU
Probabil că despre Manuc Bei Mirzaian, negustorul armean, diplomatul şi agentul secret,
nu se va cunoaşte niciodată întregul adevărşi adevărata sa poveste.
(Eduard Antonian)
Manuc Bei şi-a desfăşurat activitatea sa de om de
afaceri şi diplomat în Imperiul Otoman, Ţara Românească,
Ţara Moldovei şi Imperiul Rus, de altfel
anume în aceste spaţii geografice el este cunoscut până
în zilele noastre.
Manuc-Emanuel Mirzaian 1 s-a născut la Rusciuc
în 1769 din a doua căsătorie a tatălui său cu Mamica,
fiica lui Hanum-Oglu, o persoană destul de înstărită.
Era fiul lui MartirosMirzaian, originar din localitatea
Carpi, regiunea Ararat. La vârsta de 12 ani Manuc a
fost trimis la Iaşi, pentru a învăţa limbile în casa unui
negustor armean. La Iaşi a învăţat franceza şi rusa,
ulterior se spunea că vorbea 12 limbi la perfecţie 2 . În
1785 a fost rechemat de către tatăl său pentru a se
însura cu Mariam, fiica armeanului Avet (Avedis). În
scurt timp, Manuc rămâne orfan, fiind nevoit să preia
în mâinile sale gestionarea întreprinderilor părinteşti 3 .
În Ţara Moldovei Manuc avea mai multe rude, dintre
care cel mai cunoscut era Hagi Manciuc Bogdan
(Asfadur) Buiucliu.
Prima parte a vieţii lui Manuc Bei nu stârneşte
careva controverse în plan istoriografic. Dar, odată
cu lansarea sa în afaceri, Manuc Bei interacţionează
şi caută protecţie din partea exponenţilor politici:
funcţionari ai Porţii, demnitari de stat şi dregători din
Ţara Românească, înalţi ierarhi bisericeşti.
În istoriografia română, interesul pentru activi-
1
„Manuc”, tradus în română, înseamnă „prunc”. Numele
familiei sale era „Mirza”, în alte transcrieri se întâlneşte
forma „Mirzoian”, „Mirzaian”, „Mirzaianţ”. Numele lui
Manuc Bei este reprodus în scrierile istorice în mai multe
variante ortografice: Manuc-Bei, Manuc bei, Manuc-bei,
Manuc Bey. Titlul de „bei” era asociat cu cel de „prinţ”,
dar în Rusia acest titlu nu i-a fost nici confirmat, nici
oferit vreodată. Chiar dacă această familie se bucura de
distincţia unei familii princiare, în Imperiul Rus nu i-a
fost confirmată nici măcar apartenenţa la tagma nobilimii.
Abia urmaşii lui Manuc Bei din Basarabia s-au
„înnobilat” prin încheierea unor mariaje cu descendenţi
/descendente de viţă aristocratică.
2
Bogdan Căuş, Figuri de armeni din România. Dicţionar,
Bucureşti, Editura Ararat, 1997, p. 156.
3
George Potra, Hanurile bucureştene, Bucureşti, Institutul
de Arte Grafice „Tiparul Românesc”, 1943, p. 29.
tatea diplomatică a lui Manuc Bei s-a manifestat în
mod constant, fapt explicat, în mare parte, de rolul său
contradictoriu jucat în timpul războiului ruso-turc
din anii 1806-1812 şi al anexării Basarabiei de către
Imperiul Rus în urma încheierii tratatului de pace de
la Bucureşti. Vom prezenta în continuare câteva abordări
istoriografice ale cercetătorilor români privind
subiectul enunţat.
Cercetătorul Ştefan Ionescu, în lucrarea sa monografică,
pune accentele pe activitatea de zaraf şi
diplomat a lui Manuc Bei 4 . Marcat de postulatele
marxiste, autorul porneşte de la analiza dezvoltării
economice a ţărilor române, accentuând ponderea
capitalului cămătoresc 5 . Exponenţi ai acestui capital,
„negustorii şi zărafii au jucat şi un rol politic” 6 .
Manuc Bei a îmbinat „cu multă abilitate negustoria
cu politica” 7 . În spaţiul balcanic şi cel al Ţării
Româneşti, „Manuc Bei s-a putut afirma ca un mare
capitalist, precum şi ca om politic şi diplomat. El a
jucat un însemnat rol în desfăşurarea evenimentelor
politice şi militare din Peninsula Balcanică şi Ţara
Românească, de la începutul secolului al XIX-lea” 8 .
Într-o altă ordine de idei, autorul constată că Manuc
Bei „era considerat un adevărat şef al spionajului rus
în Balcani” 9 . Referitor la activitatea sa diplomatică,
Ştefan Ionescu accentuează „rolul de mediator pe care
l-a avut în timpul negocierilor de pace, grăbind şi chiar
determinând încheierea ei” 10 . Întreaga activitate „îl
confirmă pe Manuc Bei ca [pe] un mare capitalist şi un
om politic pentru care capitalul era mijlocul prin care
îşi putea realiza obiectivele politice, după cum politica
era mijlocul prin care îşi putea realiza afacerile sau
4
Ştefan Ionescu, Manuc Bei: zăraf şi diplomat la începutul
secolului al XIX-lea, Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1976, 208 p.
5
Ibidem, p. 5.
6
Ibidem, p. 7.
7
Ibidem.
8
Ibidem, p. 8.
9
Ibidem, p. 188.
10
Ibidem, p. 195.
– 71 –