aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

de la Naționalul din Iaşi au recitat versuri patriotice, iar
corul Mitropoliei Moldovei a cântat imnuri religioase și
„Marșul triumfal”, compus de Gavriil Musicescu 28 .
Mitinguri de solidaritate cu basarabenii s-au
desfășurat și în alte orașe ale țării. O astfel de manifestare
a avut loc în acele zile fierbinți la Ploiești.
Manifestanții au defilat pe străzile orașului în tăcere cu
drapelul tricolor îndoliat. Profesorul D. Munteanu-
Râmnic de la Liceul „Sf. Petru și Pavel” a ținut cu acest
prilej o frumoasă cuvântare omagială 29 .
Buzoienii nu au rămas indiferenți față de suferințele
conaționalilor din Basarabia. Ei au organizat la 16 mai
1912 sub patronajul Ligii Culturale o adunare comemorativă.
Instituţiile publice și localurile particulare
din oraș au abordat drapelul tricolor în bernă. Ceremoniile
au început cu un Te Deum oficiat la Biserica
Banu. După serviciul religios cei prezenți au mers la
Teatrul „Moldovia”, unde s-a derulat o frumoasă
manifestație patriotică. Mitingul comemorativ a fost
deschis de profesorul Toma Dicescu, președintele
secției locale a Ligii Culturale, sub patronajul căreia s-a
derulat întreaga activitate. El a omagiat lupta și sacrificiile
românilor basarabeni, a vorbit despre înscenarea
care avea loc dincolo de Prut 30 . În aceeași manieră au
vorbit și ceilalți oratori: G. Rășcanu, profesorul Petre
Zăhărescu, avocatul și omul politic „takist” Pompiliu
Ioanițescu, N.I. Bărbulescu. Liberalul C. Sarca a
încheiat seria cuvântărilor. Prezentând foarte succint
discursurile rostite, „Gazeta Buzăului” nota: „Oratorii
au descris mijloacele clandestine de care lacomii
noștri vecini s-au servit spre a ne smulge Basarabia și
au îndemnat poporul să lupte cât mai mult pentru
dezvoltarea construcției naționale, exprimându-și
speranța că dreptatea va triumfa” 31 .
Unii buzoieni au ținut să exprime individual deplina
solidaritate cu românii de peste Prut. G. Teișanu i-a
transmis lui Constantin Stere, cu ocazia tristei comemorări,
o scrisoare în care își exprimă durerea față de
cei 100 ani trecuți de la anexarea Moldovei dintre Prut
și Nistru: „Tristă reamintire încearcă sufletele noastre
astăzi (…). Durerea noastră e cu atât mai mare, cu cât
jaful acesta a fost săvârșit nu cu victoria armelor, ci prin
mită și înșelăciune și sub masca ocrotirii popoarelor
creștine de sub dominația semilunii” 32 .
Acțiuni similare au avut loc în alte orașe din
România liberă: Craiova, Pitești, Bacău, Caracal,
Brăila, Botoșani, Constanța etc. Ele au fost urmărite cu
28
Ibidem.
29
D. Munteanu-Râmnic, op. cit., pp. 123-124.
30
Gazeta Buzăului, II, nr. 18, 20 mai 1912.
31
Ibidem.
32
Ibidem; vezi și C.I. Stan, Buzăul pe calea progresului și modernizării.
1877-1918, Buzău, 2005, p. 83.
multă atenție de către autoritățile ruse. Pentru preîntâmpinarea
unor eventuale frământări în Basarabia,
de la St. Petersburg au fost ordonate măsuri drastice
de securitate. În acest scop au fost întărite posturile
de grăniceri și au fost puse în stare de alarmă unitățile
militare din garnizoanele basarabene. Potrivit relatărilor
făcute de ziarul „Universul” în numărul din 7
iulie 1912, „Ohrana țaristă a trimis agenţi secreţi în
principalele centre ale României ca să afle și să raporteze
ce fel de discursuri s-au ținut, care este starea de
spirit a populației din Regatul român. În rapoartele
trimise, agenții ruși au precizat, între altele, că: „idealul
românilor ar fi să intre în posesia Basarabiei” 33 .
Împlinirea pe 16 mai 1912 a unui veac de la
răpirea Moldovei dintre Prut și Nistru de către Rusia
țaristă a fost un moment oportun pentru reafirmarea
solidarității românilor din România liberă cu românii
basarabeni. Acțiunile patriotice hotărâte, organizate cu
simț de răspundere de poporul român, au făcut ca ceremoniile
fastuoase inițiate de guvernanții ruși să nu-și
poată atinge scopul propus. Pentru români centenarul
anexării Basarabiei a fost un eveniment comemorativ,
dureros şi, totodată, un nou și potrivit prilej de reafirmare
a dorinței unanime de înfăptuire a reîntregirii
naționale. Peste numai șase ani, la 27 martie/9 aprilie
1918, Basarabia s-a unit cu România prin hotărârea
Sfatului Ţării. Acest moment a marcat începutul
desăvârșirii statului român unitar, act istoric continuat
de unirea Bucovinei cu Ţara la 15/28 noiembrie 1918
și de Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1
decembrie 1918, când Transilvania, Banatul, Crișana
și Maramureșul s-au alipit Regatului Român.
RÉSUMÉ
Échos dans la Roumanie à 100 ans après
l’annexion de Bessarabie
Cette étude présente le moment des cérémonies somptueuses
déroulées à Chisinau le 16 mai 1912, pour fêter le centenaire
de l’annexion de la Moldavie d’est par l’Empire russe.
Les autorités tzaristes ont donné une grande importance
à l’événement, elles ont voulu justifier la domination
russe dans la région située entre le Prut et le Dniestr. Ils
voulaient montrer leur rôle dans la civilisation de la population
de la Bessarabie.
L’auteur relève l’attitude passive et retenue des
Roumains de Bessarabie envers les festivités de Chisinau.
On présente les conférences organisées par La Ligue Culturelle
à Bucarest, Iasi, Ploiesti, Buzau et autres villes de Roumanie
pour commémorer le rapt du 16 mai 1812. Les citoyens
roumains ont considéré cette date un moment opportun pour
condamner l’occupation russe de la Bessarabie.
33
Apud G. Marcu, Inedite la răpirea Basarabiei, Craiova, f.a., p. 3.
– 146 –