aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

2008 40 . Aceste schimbări au constat în introducerea
manualelor alternative, în renunţarea abordării istoriei
în mod periodic şi adoptarea unei abordări tematice
şi în limitarea studierii istoriei românilor în clasa
a VIII-a, la gimnaziu, respectiv clasa a XII-a, la liceu.
Evenimentele din anul 1812, care au avut urmări
semnificative pentru istoria românilor sunt foarte
puţin prezentate şi explicate în manualele apărute
după 1989. Totuşi, cele mai numeroase şi articulate
informaţii se regăsesc în Istoria Românilor,
din cele mai vechi timpuri până la Revoluţia de la
1821. Manual pentru clasa a XI-a, apărut la Editura
Didactică şi Pedagogică, avându-i ca autori pe Mihai
Manea, Adrian Pascu și Bogdan Teodorescu. Aceste
informaţii se regăsesc la lecţia Modificări în statutul
politico-juridic, mai exact în subtitlurile: Războaiele
ruso-austro-otomane pe teritoriul Ţărilor Române şi
consecinţele lor 41 (p. 384) şi Cesiuni teritoriale pe seama
spaţiului românesc, în secolul al XVIII-lea şi la începutul
secolului al XIX-lea (p. 384). Doar în câteva rânduri,
autorii manualului au prezentat pretextul izbucnirii
unui nou conflict între Rusia şi Imperiul Otoman,
desfăşurat între anii 1806 şi 1812 și finalizat cu pacea
de la Bucureşti. O consecinţă a acestei păci a fost faptul
că „Rusia a reuşit să cotropească încă un teritoriu românesc,
partea Moldovei dintre Prut şi Nistru, denumită
Basarabia” 42 . Chiar dacă termenul „cotropească” poate
fi considerat astăzi unul „arhaic” şi poate nepotrivit,
autorii oferă informaţiile necesare şi în concordanţă
cu stadiul cercetărilor în domeniu, pentru ca elevii de
40
O nouă reformă a manualelor a avut loc în 2008, când
s-a renunţat la abordarea istoriei în mod periodic. Noile
manualele alternative de istorie au o abordare tematică.
Dacă după 1999 istoria românilor se învăţa cronologic,
de la geneza etnică şi până în secolul al XX-lea,
în present ea este abordată în contextul european.
Schimbarea programei şcolare a „fluidizat” şi mai mult informaţia.
De altfel, în didactica modernă se pune cu precădere
accent pe rolul funcţiei formative a procesului de învăţământ,
spre deosebire de funcţia informativă în didactica
tradiţională. Orientarea demersului didactic asupra elevului
este susţinută de mai multe elemente prezente în programele
şcolare. Concepţia care a stat la baza elaborarii programelor
acordă roluri cheie obiectivelor și activităţilor de învăţare.
Elevul nu mai este doar simplu receptor, ci şi emiţător de
păreri proprii. Noile obiective vizează sursele istorice, terminologia,
vocabularul de specialitate, înţelegerea, reprezentarea
şi interpretarea timpului, spaţiului, a faptelor şi proceselor
istorice. Ele contribuie la dezvoltarea unei atitudini
pozitive, deschise spre perspective multiple asupra istoriei.
Activităţile sugerate de programa şcolară oferă posibilitatea
unor abordări flexibile şi deschise, elementele de conţinut
creează motivaţie şi oferă satisfacţie în învăţare (http://www.
scritube.com/profesor-scoala/Demersuri-curriculareaplicati65768.php,
accesat în ziua de 28 martie 2012).
41
Vezi: Mihai Manea, Adrian Pascu, Bogdan Teodorescu, op.
cit., p. 384.
42
Ibidem.
clasa a XI-a să înţeleagă acel moment şi consecinţele
sale nefaste. De asemenea, acest conflict este transpus
şi în context internaţional, care ajută la înţelegerea
evenimentelor: „Cu acordul tacit al Franţei, Rusia
a încercat să-şi permanentizeze ocupaţia în Ţările
Române. Expediţia lui Napoleon I împotriva Rusiei,
în 1812, l-a determinat pe ţar să grăbească încheierea
păcii, la 16-24 mai 1812 semnându-se pacea de la
Bucureşti” 43 . Ulterior se revine cu informaţii suplimentare
referitoare la contextual internaţional dar şi
la momentul încheierii păcii din 1812: „În tratativele
de pace de la Bucureşti, din 1812, purtate prin intermediul
bogatului negustor Manuc-bei, dragomanul
Dumitrache Moruzi a fost cumpărat cu bani grei, de
către ruşi, tăinuind sultanului o scrisoare a lui Napoleon,
care informa Poarta despre începutul campaniei
sale împotriva Rusiei. Deoarece începuse expediţia lui
Napoleon, Alexandru I a grăbit încheierea păcii. Prin
pacea de la Bucureşti, din 1812, teritoriul dintre Prut
şi Nistru a fost anexat de Rusia” 44 . De asemenea sunt
prezentate și consecinţe implicite ale conflictului: „În
provincia românească cotropită a început o politică
de rusificare forţată a populaţiei autohtone, menită să
uşureze consolidarea stăpânirii străine” 45 .
Trecerea la manualele alternative şi la abordarea
tematică în detrimentul aceleia pe perioade (abordarea
cronologică, tradițională) a istoriei au făcut ca
momentul 1812 să fie prezentat mult mai succint
sau, uneori, doar menţionat. Bunăoară, în Istoria
Românilor. Manual pentru clasa a VIII-a, apărut la
Editura Humanitas Educational, în 2005, și realizat
de Sorin Oane și Maria Ochescu, informaţii despre
evenimentele din anul 1812 apar în două lecţii
(Domniile fanariote 46 şi Principatele şi chestiunea
43
Ibidem.
44
Ibidem.
45
Ibidem.
46
„În vremea domniilor fanariote, principatele române pierd
orice iniţiativă în politica externă şi îşi văd armatele desfiinţate,
rămânând la bunul plac al celor trei mari puteri care se
înfruntau în zonă. Consecinţele acestui fapt au fost extrem
de negative. Astfel, între 1711 şi 1821, pe teritoriul românesc
s-au purtat şase războaie între marile puteri, Turcia,
Rusia şi Austria (1711, 1716-1718, 1736-1739, 1768-1774,
1787-1792, 1806-1812), războaie care au provocat distrugeri
şi mutilări teritoriale grave. Astfel, principatele au cedat
învingătorilor Oltenia (anexată de Austria între 1718 şi
1739), Bucovina (anexată tot de Austria în 1775, prilej cu
care domnitorul Grigore III Ghica a fost mazilit şi ucis din
porunca sultanului fiindcă s-a opus acestei cedări) şi Basarabia
(cedată Rusiei în 1812)” (Sorin Oane, Maria Ochescu,
Istoria Românilor. Manual pentru clasa a VIII-a, București,
Editura Humanitas Educațional, 2005, p. 96).
– 335 –