aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

se permite deschiderea unui iarmaroc. Locuitorii din
Floreşti, la momentul actual, şi-au delegat reprezentanţii
la Chişinău, pentru ca aceştia să convingă gubernatorul,
pe baza documentelor şi hrisoavelor existente,
că întregul teritoriu a fost în componenţa târgului
şi doar cu 5-6 ani în urmă acesta a fost împărţit spre
construcţia iarmarocului şi a clădirilor.
Mai devreme, pe 15 aprilie 1912, din partea Administraţiei
Guberniei Basarabia, spre ispravnicul din
Ţinutul Soroca a fost înaintată o înterpelare cu privire
la stabilirea faptului dacă se permite în general traiul
evreilor în Floreşti şi dacă vreodată a fost luată vreo
măsură în privinţa acestor locuitori. În răspunsul din
28 aprilie 1912, acesta menţionează că nu s-a făcut
vreodată inspectarea faptului este Floreşti târg sau sat,
dar subliniază că aşezarea se află pe pământ parcelat/
repartizat ţăranilor 15 .
Pe 14 iunie 1912, spre Administraţia Guberniei
Basarabia, este transmis următorul mesaj: „Vă aduc la
cunoştinţă că nu a fost luată de către mine nicio decizie
cu privire la evacuarea eveilor din tîârgul Floreşti.
Aceşti evrei însă, prin stabilirea aici, au încălcat legile
din 3 mai 1882 16 şi dispoziţia circulară a ministrului
de Interne din 22 mai 1907 cu nr. 20, căci aşezarea
Floreşti se află pe pământul predestinat repartizării
ţăranilor şi se află în afara Zonei Evreieşti [s.n.]” 17 .
Potrivit informaţiilor furnizate de către Cârmuirea
Zemstvei din Soroca, iarmarocul săptămânal din
târgul Floreşti a fost înfiinţat în anul 1907, propunerea
de înfiinţare a fost dată de către Stepan Krivak şi Iacov
Grecean – reprezentanţii obştii din Floreşti, iarmarocul
fiind deschis în fiecare zi de luni. S-a motivat necesitatea
deschiderii acestuia prin faptul că târgul cel mai apropiat
se găsea în colonia Alexăndreni, la 10 verste depărtare
de Floreşti, iar celelalte târguri se aflau la o distanţă
şi mai mare ‒ colonia Căpreşti la 30 de verste, colonia
Vertiujeni la 33 verste, iar oraşul Soroca la 35 de verste.
Un avantaj era şi faptul că de iarmaroc puteau beneficia
în jur de 15 sate din apropiere. A fost stabilită suprafaţa
târgului de trei desetine şi şapte sute de stânjeni pătraţi,
precum şi un număr de 20 de fântâni pentru adăpatul
vitelor. Membrii Adunării Anuale a Zemstvei din 1907
au hotărât că deschiderea târgului va avea un efect
pozitiv pentru situaţia comercial-economică a regiunii,
cu atât mai mult că în apropiere se află calea ferată 18 .
15
ANRM, F. 6, inv. 1, d. 1118, f. 3, 3 (verso).
16
Conform „Legilor din mai”, valabile până în 1917, evreilor
li se interzicea categoric să: a) locuiască în sate sau în regiunile
rurale; b) să procure imobile și să ia în arendă proprietăți
funciare în afara târgurilor sau orașelor; c) să facă comerț în
zilele de duminică sau de sărbătorile creștine.
17
ANRM, F. 6, inv. 1, d. 1118, f. 6, 6 (verso).
18
ANRM, F. 6, inv. 1, d. 1118, f. 7.
Evreii din Floreşti, reprezentaţi de Luzer Berkovich
Khiţis şi Azriel Froimov Poh, au scris la 6 iunie 1912 un
demers în adresa gubernatorului Basarabiei, cu următorul
mesaj: „Cu două săptămâni în urmă, Dl. Ispravnik
a[l] Ţinutului, ne-a propus nouă şi celorlalţi reprezentanţi
ai cultului mozaic să ne lichidăm toate afacerile
şi să ne pregătim de evacuarea din târgul Floreşti, pe
motivul că din informaţiile pe care le va obţine din
partea Administraţiei Guberniale este aproape sigur că
Floreştiul este un sat şi nu un târg. Acest fapt a generat o
adevărată panică în rândurile noastre, căci mulţi dintre
noi locuiesc aici stabil, şi-au procurat gospodării, mereu
considerând acesta un târg şi având strict ocupaţii
legale. Dat fiind faptul că există mai multe dovezi documentare
sigure asupra faptului că Floreştiul este un târg,
rugăm în ordinea stabilirii dreptăţii şi curmarea neliniştii
ce ne-a cuprins să explicaţi cât mai urgent posibil
nouă şi Dl. Ispravnic că Floreştiul este un târg, şi nu un
sat cum se pretinde, şi că nu există nici un temei pentru
evacuarea noastră de aici” 19 .
Pe 8 iulie 1912, ispravnicul dă un răspuns exhaustiv
către Administraţia Guberniei Basarabia, asupra
chestiunii disputate:
Aşezarea de pe lângă staţia Floreşti se află pe
pământurile repartizate ţăranilor şi din această cauză
se află în afara Zonei Evreieşti, în conformitate cu acest
fapt cei unsprezece evrei nominalizaţi vor fi evacuaţi,
cu oferirea unui termen de şapte zile pentru evacuarea
binevolă. Cât priveşte târgul Floreşti, acesta se află pe
pământul din proprietatea lui Akaţtov [s.n.]” 20 .
Un grup de ţărani din târgul Floreşti, deja pe 11
iulie 1912, au luat apărarea evreilor explicând situaţia
creată, au reacţionat prin următorul demers către
gubernator: „Acțiunile Ispravnicului ne par incorecte
și ne aduc o daună considerabilă, de fapt noi țăranii
târgului Florești aveam nevoie de noi gospodării în
urma înmulțirii populației, de altfel ca și în alte târguri
și orașe, noi am apelat la asistența inginerului cadastral,
cu ajutorul căruia am împărțit o parte din locul pentru
pășunat în porțiuni omogene pentru noi gospodării,
străzi și pentru piață –unde, conform rugăminții
noastre, Gubernatorul a permis deschiderea unui
iarmaroc. Astfel fiind un iarmaroc, și având în vedere
că evreii nu au dreptul să procure pământuri, în târgul
nostru au dreptul s-o facă, cu atât mai mult că acesta se
află în Zona Evreiască, de altfel, dacă raportul Ispravnicului
va fi luat în considerație, noi vom rămânea
fără surse de existență din arenda pământului și vom
19
ANRM, F. 6, inv. 1, d. 1118, f. 11, 11 (verso).
20
ANRM, F. 6, inv. 1, d. 1118, f. 12.
– 289 –