aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Serafim Ciceagov, „ziua aniversării alipirii Basarabiei
către Rusia trebuie să fie o zi de rugăciune publică cu
mulţumiri Celui-de-Sus” 68 , deoarece stăpânirea creştină
reuşise să pună capăt tuturor tulburărilor şi jafurilor,
garantându-le locuitorilor că „toate s-au aşezat,
ca să nu se mai clintească şi tulbure în veci” 69 .
În atari condiţii, trebuia cântărită orice reacţie
pentru a nu da prilej oficialităţilor ţariste să acţioneze.
Profesorul P. Răşcanu dorea ca „protestarea să fie
cât mai demnă însă cu cât mai puţin provocatoare la
adresa Rusiei pentru a evita dificultăţi şi neplăceri” 70 .
A fost desemnat şi un comitet, format din A.D.
Xenopol, C. Stere, A.B. Brandia, Matei Cantacuzino,
D. Grecianu, G.D. Şerban, P. Râşcanu şi G.B.
Pennescu. Aceeaşi ştire era anunţată şi în „Evenimentul”,
semnalând preocupările venite dinspre
mediul universitar, privitor la maniera în care ţara
trebuia să întâmpine ziua de 16 mai 71 .
În seara zilei de 30 martie a avut loc o întâlnire în
aula universităţii ieşene în vederea pregătirii manifestărilor
de la Iaşi. A.D. Xenopol ţinea cu acel prilej o
conferinţă, la finalul căreia au intervenit A.C. Cuza
şi C. Stere. Prevăzător, A.D. Xenopol afirma că dacă
ruşii nu vor organiza vreo festivitate şi românii ar
trebui să se abţină pentru a nu fi considerat un gest
provocator. Admitea că s-ar fi dat dovadă de laşitate
dacă ruşii comemorau momentul, iar românii nu ar
fi reacţionat 72 . Probabil, istoricul avea cunoştinţă
de reţinerile oficialităţilor de la Chişinău, dispuse
la un moment dat, să amâne pentru luna octombrie
serbarea, când doreau să o cupleze cu o expoziţie agricolă
73 . Posibilitatea reprogramării festivităţilor era
dictată de temerea autorităţilor ruse faţă de reacţiile
populaţiei româneşti. În toamnă, la finalul recoltei,
tradiţiile populare vorbeau de cânt şi joc, nicidecum
de revoltă. Oricum, făcuseră publică intenţia de a
invita şi persoane notabile din Iaşi 74 .
Până la urmă, C. Stere propunea ţinerea unei
68
***, Centenarul Basarabiei. Programul episcopului din
Chişinău, In „Mişcarea”, nr. 80, 11 aprilie 1912, p. 3.
69
Nicolae Iorga, Neamul românesc din Basarabia, 1905, p.
78.
70
***, Ultime informaţii, In „Mişcarea”, nr. 64, 20 martie
1912, p. 3.
71
***, Informaţiuni, In „Evenimentul”, nr. 15, 16 martie
1912, p. 2.
72
Dan, Centenarul răpirii Basarabiei, In „Adevărul”, nr.
8099, 1 aprilie 1812, p. 4.
73
***, Ultime informaţii, In „Opinia”, nr. 1560, 6 aprilie
1912, p. 3.
74
***, Informaţii, In „Opinia”, nr. 1496, 18 ianuarie 1912,
p. 2.
serbări 75 , al cărei program să fie stabilit de comitet.
Răzgândirea autorităţilor de la Chişinău i-a surprins
nepregătiţi pe membrii comitetului. Reacţia lor a stat
sub semnul generalităţilor, îndemnând opinia publică
să protesteze prin „arborarea drapelelor tricolore
cernite cu o bandă neagră, prin conferinţe, procesiuni
şi orice mijloace vor găsi de cuviinţă comitetele locale
din întreaga ţară” 76 .
Suta de ani de la încheierea păcii de la Bucureşti
se împlinea la 16 mai 1912. Prin urmare, jelirea teritoriului
dintre Prut şi Nistru era concurată de serbările
regalităţii de la 10 mai, de centenarul naşterii lui
George Bariţ şi, mai ales, de inaugurarea statuii lui
Alexandru Ioan Cuza la Iaşi. Grigore Ghica-Deleni,
preşedintele comitetului de iniţiativă pentru ridicarea
monumentului în amintirea lui Alexandru I. Cuza,
propunea o amânare, pentru ca omagierea domnitorului
să nu se suprapună pe centenarul răpirii ‒ „zi
de doliu pentru toţi românii” 77 . Amânarea a fost
aprobată, totul reprogramându-se pentru 27 mai. În
contrast cu noi, ruşii nu renunţau la nimic: puneau
piatra de temelie a statuii ţarului Alexandru I, dezvelită
doi ani mai târziu, la 3 iunie 1914, operă a sculptorului
italian Ximenes, pentru care s-au strâns repede
700.000 de ruble 78 . În planul serbărilor era prevăzută
şi realizarea unui bust al aceluiaşi ţar, ce urma a fi aşezat
în sala de şedinţe a nobililor 79 . S-a votat şi înfiinţarea
a cinci burse, ce purtau numele „Alexandru”. T.N.
Krupenski dona liceului nr. 3 din Chişinău terenuri
în valoare de peste 5.000 de ruble, cerând, în schimb,
ca stabilimentul să poarte numele „Nicolae” 80 .
Intimidate de zelul cu care vecinii sărbătoreau
anexarea din 1812, autorităţile române nu au acordat
nici un sprijin asociaţiilor culturale care încercau să
dea cumva o replică festivismului de peste Prut. Altele
erau grijile noastre, căderea iminentă a guvernului P.P.
Carp fiind dezbătută în toate ziarele şi cafenelele; iar
legea tramvaielor părea mai importantă decât orice
altceva. Revista „Biserica Ortodoxă Română” publica
în numărul din mai cuvântarea mitropolitului Pimen
al Moldovei rostită la dezvelirea statuii lui Cuza, fără a
75
***, Ultime informaţii, In „Opinia”, nr. 1556, 1 aprilie
1912, p. 3.
76
***, Ultime informaţii, In „Opinia”, nr. 1571, 19 aprilie
1912, p. 3.
77
***, Inaugurarea statuii lui Cuza Vodă, In „Opinia”, nr.
1576, 26 aprilie 1912, p. 3.
78
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, Bucureşti, Editura
„Victor Frunză”, 1912, p. 381.
79
***, Centenarul răpirii Basarabiei, In „Mişcarea”, nr.
82, 13 aprilie 1912, p. 3.
80
Ibidem.
– 163 –