aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Rezidentul plenipotenţiar i-a numit în posturile
de ispravnic pe câţiva ofiţeri în retragere, pe care îi
cunoştea personal, şi anume: colonel-locotenenţii
Skorobogatov şi Taraşkevici. Alţi foşti militari ruşi
au fost desemnaţi în calitate de comisari. Nu exista
problema de a găsi asemenea militari, deoarece, cum
ne comunică Vighel, mulţi dintre ei „se aflau fără
treabă în Basarabia” 77 .
Voronţov cerea de la foştii ispravnici, relatează acelaşi
Vighel, să i se adreseze lui în privinţa tuturor cazurilor
complicate. Ispravnicii îi scriau în limba română,
întrucât nu dispuneau de secretari care să posede limba
rusă. Contele a cerut şi de la noii ispravnici, desemnaţi
din ordinul său, să-i scrie în rusă, dar s-a iscat o altă dificultate:
aceştia trebuiau să semneze acte redactate în
limba română, necunoscută lor, actele respective fiind
întocmite de subalternii ispravnicilor, care nu au fost
înlocuiţi. În asemenea caz, ispravnicii au angajat pe cont
propriu secretari ruşi, iar pe cei de etnie română „i-au
forţat să înveţe limba rusă şi lucrurile au mers bine” 78 . În
modul acesta a început procesul de rusificare a funcţionarilor
români din cadrul instituţiilor ţinutale.
Bucurându-se de acest pas al autorităţilor ruse,
F. Vighel, totodată, a remarcat prin prisma de invadator:
„Nu ştiu, zău, dacă ispravnicii ruşi au devenit
mai puţin lacomi de bogăţii decât moldovenii. Poate
greşesc, însă eu totdeauna am privit cu indulgenţă
la pământenii noştri săraci, care, neavând nimic în
ţinutul natal, în cel cucerit se străduiesc să agonisească
o mică avere. Statornicindu-se, ei se obişnuiesc cu
ţinutul, în care, educându-şi copiii în spiritul patriei
sale, servesc drept un început de predominare. N-ar
fi rău ca însăşi guvernul să arunce asemenea seminţe
în fiecare sol nou: ce rod ar fi dat ele până acum în
Livonia şi chiar în Lituania!” 79 .
Rolul de „complotist”, după cum s-a exprimat
Vighel, adică de colaborator al lui Voronţov, l-a avut
şi viceguvernatorul V.V. Petrulin 80 , care, în scurt timp,
a completat cadrele Direcţiei financiare a Guvernului
Regional al Basarabiei, aflată în subordinea sa, cu
„oameni ruşi” 81 .
77
Ibidem.
78
Ibidem.
79
Ibidem, p. 135-136.
80
V.V. Petrulin (1778 – 6 noiembrie 1824). Prin decretul
imperial din 16 octombrie 1823, în locul viceguvernatorului
Basarabiei, Matei Krupenski, a fost numit V.V. Petrulin, care
ocupa postul de viceguvernator al guberniei Herson. Ordinul
despre demiterea lui Krupenski şi desemnarea lui Petrulin a
fost adus la cunoştinţă Consiliului Suprem al Basarabiei de
către Voronţov la 4 decembrie 1823 (ANRM, F. 3, inv. 1, d.
416, f. 1-3).
81
Ф.Ф. Вигель, Воспоминания, часть 6, p. 109.
Şirul prefacerilor administrative în detrimentul
băştinaşilor a continuat. În adresa din 30 septembrie
1824, expediată Consiliului Suprem al Basarabiei,
Guvernul Regional al Basarabiei a abordat chestiunea
cu privire la desfiinţarea Biroului moldovenesc 82
din cadrul acestui guvern. Conform Regulamentului
din 1818, se sublinia în adresă, lucrările în cadrul
Guvernului Regional se efectuau în limbile rusă şi
română. Procesele-verbale, redactate în limba rusă,
erau semnate de guvernatorul civil, consilierii din
partea coroanei şi membrii aleşi, iar cele scrise în limba
română erau semnate doar de guvernatorul civil şi
consilierii din partea nobilimii, „întrucât consilierii şi
membrii din partea coroanei nu posedă limba moldovenească,
iar consilierii aleşi nu cunosc limba rusă” 83 .
După această scurtă expunere a problemei,
Guvernul Regional şi-a formulat dezideratul: „Deoarece
continuarea unui asemenea mod de executare
a lucrărilor în cadrul acestui Guvern, experimentat
timp de mai mulţi ani, este socotit foarte nepotrivit,
Guvernul Regional a considerat necesar să lase această
problemă la aprecierea Consiliului Suprem şi, dacă
binevoieşte, să obţină prin demers pe lângă conducerea
superioară permisiunea de a executa toate lucrările
în cadrul Guvernului numai în limba rusă, cu
excepţia publicaţiilor aduse la cunoştinţa publică, care
trebuie trimise prin ţinuturi în ambele limbi. Totodată,
Guvernul are onoarea să raporteze că efectuarea
lucrărilor în cadrul Guvernului în ambele limbi este
considerată nu numai dificilă, dar, se poate spune în
mod sigur, chiar imposibilă, judecând după numărul
mare de hârtii care intră şi ies din Guvern” 84 .
Conform informaţiilor depistate de Leon T. Boga,
Expediţia împlinitoare a „Cârmuirii oblastiei Basarabiei”
a cerut prin raportul din 9 octombrie 1824,
adresat Înaltului Sfat, încuviinţarea să întrebuinţeze
doar limba rusă, iar pe un colţ al acestui raport el a
citit: „S-a desfiinţat deja biroul moldovenesc, după
ordinul autorităţilor superioare” 85 .
După ce a fost suprimat Biroul moldovenesc al
Guvernului Regional al Basarabiei (deocamdată,
nu a fost stabilită data când s-a produs acest eveniment),
un timp, în cadrul acestei instituţii executive
a activat o Secţie moldovenească provizorie, despre
care se menţionează în raportul din 27 februarie 1825
înaintat guvernatorului civil interimar al Basarabiei,
viceguvernatorul Filip F. Vighel, de către doi tradu-
82
„Молдавский стол”
83
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 1318, f. 1.
84
Ibidem, f. 3.
85
L.T. Boga, Lupta pentru limba românească…, p. 15.
– 91 –