aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

cunoscută fiecărui om chiar şi în timpul de faţă” 17 .
Dezastrul economic provocat de războiul ruso-turc
din 1806-1812, precum şi anexarea forţată la Rusia
au influenţat negativ dezvoltarea ulterioară a teritoriului
dintre Prut şi Nistru în componenţa Imperiului
Rus. Prejudiciile economice cauzate de armatele ruse
de ocupaţie au fost atât de mari, încât faptul era recunoscut
de oficialităţile ruse. Şeful vămilor N. Baikov,
autorul studiului „Descrierea succintă a Basarabiei”,
datat cu anul 1813, scria: „Această ţară ce abunda în
turme (de oi şi bovine – V.T.), jefuită şi pustiită în
urma operaţiilor militare din anul 1806 până în 1810,
prezenta un vast teritoriu pustiu şi nepopulat” 18 . Rezidentul
plenipotenţiar al Basarabiei, A.N. Bahmetev,
raporta organelor centrale, la 23 februarie 1819, că
„Basarabia, în pofida fertilităţii solului, poate fi considerată
o provincie dintre cele mai sărace, în care toate
cele necesare existenţei sunt de o scumpete neobişnuită,
chiar şi armata nu poate fi asigurată cu pâine decât prin
livrările speciale din guberniile Podolia şi Herson” 19 .
Ruinarea economică a cauzat mari daune comerţului
şi, implicit, a influenţat negativ acumularea
iniţială de capital, iar de aici procesul de construire
a burgheziei comercial-industriale, îndeosebi a celei
naţionale. Ofiţerul Cartierului General al armatei
ruse, P.I. Liprandi, întocmind în anii ’20 ai sec. al
XIX-lea descrierea istorică a Basarabiei, menţiona că
nivelul comerţului nu corespunde condiţiilor obiective:
climă favorabilă, sol fertil, posibilităţi de dezvoltare
ale tuturor ramurilor de producţie, amplasare
geografică favorabilă – provincie scăldată de apele
Prutului, Nistrului, Dunării şi ale Mării Negre, având
trei porturi etc. „Dar, din nefericire, – constată el, –
comerţul de aici, fără de care toate aceste avantaje sunt
inutile, se află într-o situaţie jalnică” 20 .
Iacov Saburov, care a studiat starea diferitelor
ramuri econo mice ale Basarabiei la 1826, scria că,
„fiind înconjurată de trei imperii, dispunând de navigaţia
pe Nistru şi delta Dunării, având o climă favorabilă,
Basarabia are menirea, din firea lucrurilor, să
ocupe o poziţie avansată în comerţul mondial” 21 . Însă,
în ciuda faptului că după anexarea acestui teritoriu
17
А. Накко, „Очерк гражданского управления в Бессарабии,
Молдавии и Валахии во время русско-турецкой войны
1806-1812 гг.”. În: ЗООИД, Одесса, 1879, т. XI, с. 305.
18
Arhiva Istorică de Stat din Rusia (AISR), F. 19, inv. 3, d. 129,
f. 17 verso.
19
Ibidem, F. 560, inv. 4, d. 402, f. 33-33 verso.
20
Arhiva Istorică Militară de Stat din Rusia (AIMSR), F.
Arhiva Militaro-Ştiinţifică (AMŞ), d. 18595, f. 12 verso-13.
21
Я. Сабуров, Земледелие, промышленность и торговля
Бессарабии в 1826 году, Москва, 1830, c. 21.
la Rusia volumul valoric al comerţului exterior era în
favoarea Basarabiei, „aceste sume, constată autorul,
nu rămân aici, deoarece nu există un comerţ interior
care ar fi în stare să le atragă şi să le menţină. O parte
din aceşti bani, percepuţi sub formă de impozite şi
dări, nimeresc în întregime în veniturile de stat (ale
Rusiei – V.T.), ce alcătuiesc aproximativ 3 milioane;
cealaltă parte, ce constituie mai mult de jumătate, este
cheltuită de moşierii bogaţi în capitalele Rusiei (Sankt
Petersburg, Moscova – V.T.) şi, în mare parte, în Viena
şi Germania. Iată aproape întreaga rotaţie a celor 10
milioane ce intră; totodată, deoa rece întreaga sumă de
capitaluri comerciale aflate în circulaţie în Basarabia nu
depăşeşte 15 milioane, regiunea rămâne ca şi altădată
fără capitaluri, în sărăcie” 22 .
Dezastrul cauzat de războiul ruso-turc din 1806-
1812 a căzut pe umerii poporului, afectând întreaga
economie a Basarabiei. Acest fapt este confirmat
de raportul rezidentului imperial I.N. Inzov din
17 martie 1822, în care se sublinia că populaţia din
regiune a fost scutită pe o perioadă de trei ani de
impozite nu numai în virtutea respectării condiţiilor
Tratatului de la Bucureşti, dar şi „în scopul de a aduce
locuitorilor Basarabiei o uşurare, mult necesară după
terminarea războiului de şase ani, pe parcursul căruia
ea a suportat multiple greutăţi” 23 .
Oricât ar fi de paradoxal, după sfârşitul războiului
ruso-turc, situaţia economică din provincie
nu s-a schimbat, deoarece populaţia era obligată să
asigure Armata a 2-a rusă, cantonată în Basarabia, cu
provizii, furaje, transport, case de locuit etc. Aceste
obligaţii au constituit o povară grea pentru populaţie
şi, în mod indirect, au inhibat antrenarea ei în relaţiile
mărfare. I.M. Hartingh relatează într-o scrisoare
adresată la 1 noiembrie 1816 comandantului Armatei
a 2-a, contelui Bennigsen, privind planul comisarului
pentru aprovizionarea armatei ruse, cneazul
Gorceakov: „Cu toată dorinţa mea de a întrebuinţa
subvenţiile locale în vederea îmbunătăţirii proviziilor
pentru armata rusă, ce au devenit pentru băştinaşi un
impozit insuportabil, lipsindu-i de ultimele mijloace
pentru propria existenţă, nu găsesc nici cele mai neînsemnate
mijloace ce ar face posibilă realizarea planului
elaborat de cneazul Gorceakov” 24 .
Gorceakov propunea ca armata rusă să fie asigurată
cu provizii pe seama stabilirii unor preţuri fixe la
22
Ibidem, p. 22.
23
AISR, F. 1308, inv. 1, d. 3, f. 2.
24
AIMSR, F. Armata Moldovenească (AM), inv. 182 “a” , d. 44,
cert. 3, f. 48.
– 21 –