aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

care a unui centru urban nou în sudul Basarabiei, A.
H. Toramanean avea să constate că proiectul care viza
„construcţia oraşului Alexandropol a dispărut pentru
totdeauna odată cu decesul lui Manuc Bei” 102 . De
aceeaşi părere este şi Bogdan Ceauş, care menţionează
că după moartea lui Manuc Bei „treburile lui negustoreşti
încep să se destrame” 103 .
În studiul monografic dedicat lui Mustafa-paşa
Bairactar, cercetătorul A. F. Miller 104 abordează
tangenţial mai multe aspecte ale activităţii diplomatice
a lui Manuc Bei. Primele referiri sunt legate
de activitatea grupului „Amicii din Ruşciuk”, din
cadrul căruia, de rând cu reprezentanţii intelectualităţii
turceşti în devenire, făcea parte şi nemusulmanul
„bancher armean Manuc Mirzaian” 105 . Ceva mai
târziu, „aproape toate tranzacţiile comerciale dintre
Ruşciuk şi Bucureşti erau efectuate prin mijlocirea lui
Manuc”, el devine oaspete des la curtea lui Ipsilanti,
domn care l-a atras în treburile politice, cultivându-i
şi aspiraţiile proruse 106 . Anume Ipsilanti a intervenit
pe lângă consulul rus de la Iaşi şi la curtea imperială
rusă, în ceea ce priveşte acordarea actelor de supus
rus pentru Manuc Bei – în documentele înmânate
în mod secret figura numele „Manuc Mardirosov
(Martirosian), născut la Erivani” 107 . După ce Mustafapaşa
Bairactar a devenit mare vizir, Manuc Bei a
plecat la Constantinopol, asista la primirea trimişilor
străini, trăia în lux într-o vilă de pe malul Bosforului.
Pentru prima dată funcţia de dragoman al Porţii a
fost oferită „nu unui fanariot, dar unui armean” 108 .
La 16 octombrie 1808, Manuc Bei, în fruntea unui
alai festiv compus din circa 100 de armeni, a intrat
în Constantinopol, unde a fost desemnat oficial în
funcţia de dragoman. „Comunitatea armenească din
Constantinopol era atât de încrezută în puterile lui
Manuc, încât armenii îşi făceau deja calcule în privinţa
primirii de la marele vizir a unui firman care ar
consemna dreptul lor exclusiv asupra locurilor sfinte
din Ierusalim” 109 . Asasinarea lui Mustafa Bairactar a
schimbat radical priorităţile lui Manuc Bei, care, în
ziua de 10 decembrie 1810, s-a prezentat în faţa lui
1991, с. 37.
102
Ibidem, p. 38.
103
Bogdan Căuş, op. cit., p. 159.
104
А. Ф. Миллер, Мустафа паша Байрактар. Оттоманская
империя в начале XIX века, Москва-Ленинград,
Издательство Академии Наук СССР, 1947.
105
Ibidem, p. 9.
106
Ibidem, p. 200.
107
Ibidem, p. 201.
108
Ibidem, p. 272.
109
Ibidem, p. 296.
Prozorovski la Bucureşti, propunându-i serviciile
sale în ce priveşte medierea păcii cu turcii. „Manuc
insista ca principatele dunărene să fie păstrate după
Turcia” 110 . Atât eşecul suferit de grupul „Amicilor din
Ruşciuk”, cât şi dispariţia protectorului său Mustafapaşa
Bairactar l-au determinat pe Manuc Bei să treacă
definitiv de partea ruşilor. Cu atât mai mult că activitatea
sa comercială şi financiară era pusă în pericol
de lipsa unei siguranţe în tabăra turcilor. Prozorovski
a salutat decizia luată de Manuc Bei, promiţându-i
bani şi oferirea unui ordin. Manuc a refuzat banii,
declarând că are destui, iar ordinul a rugat să-i fie
acordat atunci când îl va merita cu adevărat, pentru
serviciile pe care urma să le aducă autorităţilor ruse 111 .
Cercetătorul A. F. Miller a elucidat activitatea diplomatică
a lui Manuc Bei în legătură cu programul de
transformări propus de grupul „Amicii din Ruşciuk”,
care erau „în strânsă legătură cu exponenţii negustorilor
şi ai burgheziei din sânul popoarelor creştine din
imperiu – greci, armeni, parţial bulgari. Această legătură
era menţinută de către Manuc Bei şi persoanele
lui de încredere – fraţii Sebastian (Bogos, Mesrop şi
Gabriel)” 112 .
Una dintre ultimele lucrări în care este abordată
tangenţial activitatea diplomatică a lui Manuc
Bei aparţine lui Vladimir Tarnakin şi Tatiana Soloviova
113 . Lucrarea este prezentată drept „proiect
culturologic”, incluzând şi informaţii generale despre
Manuc Bei. În compartimentul „Visul neîmplinit
al cneazului” autorii se întreabă retoric dacă au fost
lecturate de către cercetători toate paginile vieţii
ascunse a lui Manuc Bei 114 .„Mintea ageră, instruirea şi
bogăţia i-au deschis lui Mirzaian calea spre Olimpul
imperiului sultanal. De la vistiernicul paşei de Ruşciuc
a avansat până la consilierul diplomatic al vizirului
Porţii”. Ocupând funcţii-cheie, Mirzaian ducea un joc
dublu, asigura cu informaţii preţioase serviciul militardiplomatic
al ruşilor. Talentul său diplomatic a ieşit la
iveală în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812.
În baza legăturilor sale, Manuc Mirzaian a jucat un rol
important de mediere în cadrul procesului de negocieri.
Imperiul Rus a apreciat înalt meritele „dragomanului-bei”,
decorându-l cu Ordinul Sf. Vladimir
de categoria a III-a. Cea mai mare preocupare a fiului
110
Ibidem, p. 338.
111
Ibidem, p. 339.
112
Ibidem, p. 292.
113
Владимир Тарнакин, Татьяна Соловьёва, Бессарабские
истории. Историко-краеведческие журналистские
расследования, Chişinău, Pontos, 2011.
114
Ibidem, p. 168.
– 79 –