aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

confesiune etc. În Comitetul biblic de prima componenţă
au fost aleşi, în marea lor majoritate, laici 27
(cu excepţia pastorului Pitte), după cum urmează:
preşedinte – principele Al. Golitzyn, şeful Departamentului
pentru confesiunile străine; vicepreşedinţi:
V. Kociubei, A. Razumovski, M. Donaurov, oberhofmeister
R. Koshelev, O. Kozodavlev, K. Gablitz;
directori: general-superintendent Reinbot, pastorul
Pitte, principele P. Mescerski, K. Liveni, baronul
B. Fitingof, N. Fuse, N. Jukovski, S. Djunkovskij,
A. Lenivtzev, S. Uvarov; secretari: V. Popov şi A.
Turghenev; casier: Ya. Shmidt 28 . În prima şedinţă de
lucru comitetul nou-ales a stabilit ca sarcină principală
a Societăţii: obţinerea banilor necesari/suficienţi
editării cărţilor de cult, scopul final al mişcării fiind
„de a asigura cu biblii pe toţi locuitorii statului care
nu au posibilitatea să şi le procure”. În acest scop erau
prevăzute şi alte măsuri:
1. să fie reduse preţurile pentru procurarea cărţilor
Noului şi Vechiului Testament în limba slavă editate
de Sf. Sinod;
2. editarea şi multiplicarea cărţilor de cult în alte
limbi pentru creştinii de diferite confesiuni din
imperiu: nemţi, polonezi, finlandezi, elveţieni, letoni,
români, armeni, greci ş.a.;
3. asigurarea cu biblii a categoriilor de cetăţeni
săraci, ce nu aveau posibilitatea să-şi procure cărţile
de cult, în special dintre cei care au suferit în „ultimul
război”, după anul 1812 ş.a.;
4. asigurarea cu cărţi de cult a marii majorităţi a
populaţiei multietnice a Imperiului Rus, inclusiv
„mahomedani” şi alte categorii de „necredincioşi” 29 .
În 1813, Societatea avea deja şase filiale. Până la
începerea activităţii editoriale Societatea a procurat
biblii (în diverse limbi) apărute în străinătate, cărţile
fiind distribuite filialelor. În scopul iniţierii unei
activităţi editoriale proprii Societatea Biblică din St.
Petersburg a primit ajutoare importante de la societăţi
similare străine, în primul rând de la Societatea
Britanică 30 : în 1813 – 500 lire sterline; în 1814 – 2
200 31 . Primele cărţi tipărite de Societate au fost: Biblia
în finlandeză, apoi în germană, Noul Testament în
27
Numărul acestora prevala, de fapt, printre membrii-titulari ai
Societăţii din Petersburg.
28
А.Н. Пыпин, Религиозные движения…, c. 28. Ţarul devine
membru onorific al Societăţii Biblice şi a donat în acest scop
25 mii rub. şi o cotizaţie anuală de 10 000 rub.
29
О цели Библeйскаго Общества и средствах к достижению
оной, СПб, 1814, c. 3-17.
30
La aniversarea de 50 de ani, în 1854, British and Foreign Bible
Society editase Biblia în 148 de limbi, cu un tiraj de 46 000
000 exemplare.
31
А.Н. Пыпин, Религиозные движения…, c. 31.
limba armeană 32 . Au urmat ediţiile în polonă, franceză
şi slavă 33 . În total, tirajul ediţiilor Noului Testament a
atins cifra de 600.000, iar în limbile letonă şi estonă –
22.500 exemplare 34 .
Traducerea Bibliei în limba rusă şi protestele
teologilor
Probabil că, în etapa schimbărilor intervenite în
componenţa Comitetului Societăţii pe parcursul
anului 1814, apare ideea traducerii Bibliei în limba
rusă 35 . Trebuie să observăm că această idee a fost
promovată de Societate (în persoana conducătorului
ei, principele Al. Goliţân) cu o foarte mare precauţie 36 .
Era acest „tainic gând” al principelui Al. Goliţân, de
altfel, o adevărată revoluţie pentru mentalitatea ecleziastică
a ortodoxiei imperiale din epocă. Deşi, privită
din perspectiva activităţii misionare întreprinse de
Societatea Biblică Rusă, ideea apare ca un rezultat
firesc al acesteia. Cum altfel ar putea fi explicat/interpretat
faptul că Societatea, asumându-şi responsabilităţi
pentru asigurarea cu cărţi de cult – „în limbile
lor” – a tuturor străinilor din imperiu: a nemţilor şi
francezilor, letonilor şi tătarilor, armenilor şi românilor,
nu avea intenţia să declare că şi ruşii, la fel ca alte
popoare, au nevoie de o Biblie „în limba lor” 37 . Cum
totuşi au evoluat lucrurile
Preşedintele Societăţii, principele Al. Golitzyn, s-a
folosit de un moment foarte prielnic – la întoarcerea
ţarului în Sankt Petersburg [după încheierea Congresului
de la Viena (1814-1815)], la sfârşitul anului
1815, i-a prezentat acestuia, în numele Comitetului,
câte un exemplar din ediţiile în diferite limbi editate de
Societate. Ţarul a rămas foarte mulţumit de activitatea
editorială desfăşurată de Societate şi i-a poruncit preşedintelui
să intervină cu propunerea către Sf. Sinod
„că Măria Sa doreşte sincer ca şi rossienii să poată citi
cuvântul Domnului în limba lor rossienească, decât în
dialectul slav în care sunt tipărite Sf. cărţi” 38 .
32
Noul Testament (Sankt Petersburg, 1814), apărut în tipografia
ierodiaconului armean Iosif Ioannesov.
33
Filiala moscovită – condusă de N. Bantîş-Kamenscki – a
tipărit Noul Testament după ediţia sinodală de la 1778.
34
Societatea Biblică, în 1816, a primit în dar de la Alexandru I
o clădire special amenajată pentru tipografie, depozit de carte
şi magazin pentru vânzări.
35
Второй отчет Российскаго Библейскаго Комитета,
Санктпетербург, 1815, c. 7.
36
Prima încercare de traducere în rusă a textului biblic este
atestată la sf. sec. XVII, după originalul ediţiei polone a
Bibliei (1663), însă versiunea n-a fost aprobată de patriarhul
Bisericii Ortodoxe Ruse, Ioakim (1620-1690).
37
А.Н. Пыпин, Религиозные движения…, c. 39.
38
И. Чистовичь, История перевода Библии на русский язык,
ч. I, Санктпетербург, 1872-753, c. 38.
– 206 –